vineri, decembrie 31

LA MULTI ANI 2011!


Imi doresc un an in care sa evoluez atat de mult, incat sa nu ma mai recunosc. Da, chiar vreau asta.

Imi doresc un an in care sa cunosc oameni unul si unul, de la care sa invat in fiecare clipa ceva.

Imi doresc sa cred mai mult... in mine, in D-zeu, in frumusetea creatiei.

Imi doresc sa devin o biblioteca ambulanta, zambitoare si frumoasa (de la interior spre exterior).

Imi doresc sa mananc sanatos, sa fac sport, sa ma joc, sa scriu, sa rad (efectiv sa rad cu gura pana la urechi - oricum gura o am pana la urechi, ramane doar rasul asadar), sa iubesc, sa eman bunatate, frumos, speranta prin toti porii, sa imbatisez arbori, oameni, cultura, vise.

Imi doresc sa citesc pe bloguri numai de bine, de dorinte conturate si colorate.

Imi doresc ca barbatii sa fie gentlemeni, iar femeile ladies. :)

LA MULTI ANI CU SANATATE, VOIE BUNA, SPOR IN TOATE, PUTERE SI ZAMBETE!

joi, decembrie 30

poezie in dar... si teama din mine



de cateva zile mi-am facut curaj sa sortez, etichetez scrierile mele, sa le pun in plicuri, sa adaug varianta electronica (CD) si CV-ul, sa caut un motto , sa le trimit la editura.

ca inaintea oricarui examen, noaptea nu m-am putut odihni. nu-i nimic, n-am pierdut timpul si am citit.

dimineata, obosita, dar cu vointa, inghetata, am purces la drum. am mers cu gandurile mele, privind oamenii, pe jos. cale lunga, sa-mi ajunga. imi inghetase capul, asa ca am abandonat fudulia si mi-am pus gluga. asa da! este altceva.

gasesc editura. cladire impozanta. intru. cam pustiu. mi se face dintr-o data teama. parasesc incinta ca si cum cineva mi-ar fi aratat fierul incins. si, parca parca nu as pleca. ma invart in jurul siglei editurii. o citesc de nu stiu cate ori. dau ocol curtii interioare. mai incerc o data. picioarele parca-mi sunt din plastilina si nu mai imi suporta greutatea corpului. nu, nu pot sta. nu e de mine.

fac stanga (sau dreapta, nu mai stiu!) imprejur si parasesc cladirea.

nu am regrete. sunt anesteziata. nu simt nimic: nici pareri de rau, nici ca trebuie sa raman. poate asa este mai bine.

acasa, am primit prin posta o carte de poezii "Abel si Eu" a domnului Dan Cristian Iordache, editata la Editura Brumar in cadrul proiectului "Cititor de proza" -unde m-am inscris; (multumesc Karina!). zambesc. e minunat cand oamenii imi fac astfel de surprize. am si autograf si o mica dedicatie. da, am inteles. e cazul sa continuu sa scriu (chiar daca in joaca). e cazul sa incerc sa primesc sfaturi, corecturi, sustinere.

am inteles: SUNT PE DRUMUL CEL BUN! invat sa pasesc cu grija, cu tact, cu diplomatie, cu elan si mult curaj!

Domnului/Doamnei Anonim

Cam de cand lucrurile au inceput sa se dezechilibreze in viata mea, primesc niste comentarii de prost gust, ale unui om (dna/domn habar nu am) foarte frustrat, complexat si pizmuitor.

Atata timp cat nu are curaj sa spuna cine este, pentru mine nu are valoare.

Cu toate acestea, multumesc pentru faptul ca ma citeste, deci - desi el/ea spune ca sunt penibila, bla bla bla - atata timp cat este interesat de ce scriu este de bine.

Nu te mai obosi sa-mi scrii. Incearca sa folosesti energia si timpul pentru a DEVENI CEEA CE EU NU SUNT SI AI VREA SA FIU. Multumesc mult pentru grija ce mi-o porti, dar, sincer, nu este cazul. Fii tu mai bun/buna decat mine. Nu ma supar. Chiar apreciez oamenii frumosi si inteligenti (daca ma cunosti, stii cat valoreaza inteligenta pentru mine).

Cat despre prietenii care ma sustin, stai linistit / linistita ca sunt sinceri. Mi-au spus si partile rele. Nu-mi fac complimente gratuite, iar eu imi stiu foarte bine calitatile si defectele. "Vezi paiul din ochiul tau si apoi barna din ochii altora".

La multi ani frumosi asemeni sufletului tau! (sunt sigura ca ai o parte stralucitoare acolo care trebuie slefuita).

P.S. : Nu iti port ranchiuna. Drum bun si luminos sa ai, ORICINE AI FI!

miercuri, decembrie 29

2010 pentru mine

2010 la final. s-a scurs uneori excesiv de rapid, alteori cu greu. a fost un an turbat, agitat, cu bune si cu rele. nu ma plang, daca as avea numai bucurii, m-as plafona, as deveni apatica, as crede ca sunt defecta. inima mea are nevoie si de emotii negative, pentru a avea grad de comparatie.

ianuarie: a adus reeditarea cartii de povesti "Povesti cu pilde pentru copii isteti". am dus cateva exemplare si la biblioteca scolii. am ajuns la o lansare de carte de poezii "Iubirea este pe 14 februarie". participare la un concurs de povesti pentru copii, unde am pierdut. am suferit.

februarie: iubirea mea schioapata. incep un curs de scriere creativa, cunosc scriitori - Octavian Soviany (a publicat recent roman la Editura Cartea Romaneasca - "Viata lui Kostas Venetis"), oameni talentati.

martie: iubirea se sfarseste. tipic, traditional: fara cuvinte, respingere a blogului din lista, tot tacamul. continuu sa scriu, sa exersez sa scriu. plimbari prin parc, muzeul satului. se cauta frumusete absoluta, din pacate, nu ma incadrez in tipar.

aprilie: vacanta, Pasti, lectura, comunicare la distanta in fiecare seara cu orele. cresc, putin cate putin! mi se cere sa fiu perfecta, sa fiu femeia de care un barbat are nevoie: puternica si optimista la orice ora din zi si din noapte. mi-e greu, cu toate ca mi-as dori sa fiu astfel, pentru mine in primul rand si nu pentru un el. invat, invat si iar invat.

mai: cresc inca putin, in ani de aceasta data. oameni uitati de mult isi amintesc de mine. oameni care m-au cunoscut fugitiv ma felicita. povestile mele sunt inregistrate la Radio Itsy Bitsy. apare "culoare" in viata mea, desi simt ca nu este bine. iert. acord o a doua sansa.

iunie: final de an scolar. primesc laude. regret ca nu am facut cat as fi putut. incepe nebunia cu dosarul pentru catedra. nu am putere sa dau din nou examen. referate pentru doctorat.

iulie: incep scoala de soferi. scriu diverse. citesc (pnetru a fi motivata,ma inscriu pe blogul The BookClub).

august: o minivacanta interesanta. un el care nici pana azi nu mi-a zis ce nu i-a placut la mine sau unde am gresit. da, vina e a mea. eu nu am stiut sa comunic. mai am de invatat! particip la un concurs literar - nu ma intrebati de ce ma chinui. cred ca e un exercitiu pana ce ma voi plictisi. e ca o jucarie. cel mai frumos proiect realizat: inregistrarea povestilor la Asociatia Nevazatorilor din Romania. am inteles ca DA, se poate. iar ei, zambesc mai mult decat mine, deci eu chiar trebuie sa rad in hohote. multumesc Mihai Cuza pentru sustinere!

septembrie: cursuri de dezvoltare personala. iau permisul. incepe scoala. primesc clasa la dirigentie. imi doresc sa fiu o diriga buna.

octombrie: imi cumpar masina. imi preia numele. zambesc. plec la Lisabona. primul zbor din viata mea. ceva emotii, mai mult la intoarcere (turbelente, intarzieri). am venit optimista, incarcata cu frumos, cu speranta ca se poate. daca nu aici, atunci sigur in alta parte. imi doresc sa lucrez acolo, la Institutul Cultural din Belem. am inteles ca sunt o femeie frumoasa si pot (sau mai degraba merit) fi respectata. scriu o varianta aproape finala a tezei de doctorat. final de poveste "colorata". urat final. ce-ar mai plange Cenusareasa daca ar fi in locul meu. ha ha ha. dar, pe 23 octombrie, am participat la un atelier de scriere, in urma participarii la un alt concurs "Incubatorul de condeie". cum nimic nu este intamplator, am aflat - citind lista de mailuri - ca participase si (il convinsesem si m-am bucurat) un prieten drag (candva). alti oameni frumosi, talentati au aparut in viata mea, coordonati de bagheta magica a lui MB (proful de la cursul din primavara). Rodica si Oana s-au lasat pacalite de "talentul meu" pueril.

noiembrie: o luna urata, cenusie, pentru suflet... dupa cateva duminici insorite, in care visele mele, temeinic construite, au fost sifonate, murdarite, folosite pentru a ma rani. clachez! nu mai am putere sa ma ridic. oamenii nu ma mai recunosc, desi zambesc. elevii sufera ca m-am transformat intr-un dictator. nu ma mai plac nici eu. pentru a ma elibera - intr-o forma exagerata recunosc - scriu o scrisoare de sinucidere. oameni cu suflet, ma salveaza, incearca sa-mi arate "cine sunt". ii cred, desi nu vad nimic. sunt oarba.

decembrie: in viata mea, apar - datorita scrisorii mele nebune - oameni minunati. le multumesc, ii imbratisez, le zambesc, si le spun in fata, ca da, mi-e frica. omul care mi-a folosit visele pentru a-si bate joc, da, mi-a schimbat traiectoria vietii (sper ca dupa plaoie, ger, furtuna din viata mea sa rasara un soare stralucitor), mi-a inoculat teama de oameni, de intuneric (nu le-am avut; sau poate in copilarie doar). sarbatorile de iarna, mi-au adus daruri la care nu aveam puterea sa visez: bilet la concert Demis Roussos; carti; notebook; stilou si pixuri pentru colectie; agenda pentru vise; calendar pentru anul 2011 foarte incarcat ce ma asteapta; prieteni noi; haine; magie; povesti scrise cu drag in aceste zile. alte visuri care sper sa prinda contur; odihna; timp petrecut cu fetele mele - meritau atentie, caci mereu le abandonam pentru a face pe "Catwoman" sau pentru a ma ocupa de evolutia mea. mereu tanjeau dupa mine. am realizat - sper sa nu fie prea tarziu - ca nimeni, niciodata nu ma va iubi cum stiu ele sa o faca. e vacanta si le dedic timp si dragoste si imbratisari in fiecare zi, si le cer permisiunea sa ma lase sa vad si alti oameni.


un an frumos per total. au fost piese de teatru, filme, carti... care mi-au uns sufletul.
am cunoscut oameni cu o contribuite importanta in evolutia mea ca om; oameni care mi-au intins o mana sa ma ridic si nu s-au speriat ca ii pot murdari cu noroiul care era la acel moment pe mine. oameni care au vazut ceva (ei stiu ce, eu inca sunt oarba) in mine. [ nu vreau sa dau nume, caci as fi nedreapta; cu siguranta as uita pe cineva ].

multumesc anul 2010 pentru toate lectiile pe care mi le-a oferit. am luat notite, am invatat, am crescut, si promit ( MIE IMI PROMIT) ca in 2011 sa fiu Claudia la superlativ.

marți, decembrie 28

poezie...

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud.Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.

Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

Un lung tren ne pare viata,

Ne trezim in el mergand

Fara sa ne dam,noi, seama

Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte

Unde stam cat un minut

Pana bine ne dam seama

Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii

Lungi, de nu se mai sfarsesc

Si in ciuda noastra parca

Tot mai multe se ivesc;

Arzatori de nerabdare

Inainte tot privim,

Sa ajungem mai degraba

La vreo tinta ce-o dorim;

Ne trec zilele, trec anii,

Clipe scumpe si dureri,

Noi traim hraniti de visuri

Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca,

Cati in drum n-am intilnit;

Iar cate un batran coboara

Trist si frant sau istovit.

Vine-odata insa vremea

Sa ne coboram si noi

Ce n-am da atunci o clipa

Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand,privind in urma

Plangem timpul ce-a trecut,

Suna goarne VESNICIEI:

"Am trait si n-am stiut."

Dragostea

ador cu toate celulele corpului acest pasaj biblic, citit la nunta catolicilor.

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata." (I Corinteni).

am inteles ce inseamna cand am vizionat filmul "A walk to remember".



luni, decembrie 27

cantec si cuvinte pentru suflet

I wish (3)

I wish... please... sa nu mai ninga pe strada mea, in curtea mea macar.

Mama este racita, iar eu nu mai am putere sa dau atata zapada. Faceti ceva! Va rooog! Nu, stati linistiti, nu cer un barbat care sa-mi dea ajutor in aceasta problema. NU, multumesc! - noul meu slogan. Am inteles ca D-zeu prefera sa construiasca o autostrada cu 6 benzi, care sa uneasca Bucurestiul de Ontario decat sa imi daruiasca un barbat normal. :)) Lasa, nu mai vreau... Mi-am invatat lectia anul acesta. si... uneori chiar daca nu arat, sunt foarte isteata. :)

Fug la tura a treia de dat zapada.... off... imi tremura mainile... parca s sufletul in mine de la atata dezapezit.

I wish (2)

I wish ca intr-o zi din 2011 sa ma intalnesc cu dragostea sincera ca a lor .... sau poate si mai mult.

candva, credeam ca sunt deplasata, ciudata, eram jignita spunandu-mi-se ca sunt visatoare (desi sunt mult mai ancorata in realitate decat multi alti semeni - in special dintre cei care rad cu gura pana la urechi, tinanu-se de burta, de visele mele) si ca nu exista dragoste adevarata.

ba da, EXISTA. am intalnit cupluri fericite - exemple cel de sus Lola si Claudio, si unul drag mie Alex si Liliana -, creative, vesele, care stiu sa traiasca, sa se iubeasca, sa se ofere unul altuia, sa creasca impreuna, sa isi daruiasca vise implinite si minuni. cand intalnesti persoana potrivita, persoana care isi doreste o dragoste curata, da, mrejele iubirii coboara peste inimile lor.

fiecare din noi a suferit... mai mult sau mai putin; fiecare s-a curatat de rautati, frustrari, deziluzii, amagire, nesiguranta; fiecare a renascut mai bun, mai iubitor, mai intelept.

da. I WISH A TRUE LOVE! stiu azi, mai mult ca oricand, ca este POSIBIL.

P.S.: ma pregatesc temeinic pentru marea intalnire a vietii mele: INTALNIREA CU DRAGOSTEA ADEVARATA.


I wish

zambesc printre fulgii de zapada, zglobii ce coboara spre pamant.

zambesc caci "you wish" mi-a fost spus candva - nu demult - razand. eu ma hranesc cu zambete si rasete. nu stiati? cand mi-e greu si dor, apas butonul "zambete din amintiri" si il primesc pe cel mai potrivit.

da... asadar, I wish multe - hahaha, dar cel mai mult si mai mult, sa ma transform intr-o Claudia WoooW: puternica, vesela, echilibrata la extrem, optimista, inteleapta (atat de inteleapta incat sa imi ascult intuitia si sa nu mai las niciun om fara suflet, fara valoare de OM in viata mea), organizata, creativa, altruista, motivata.

I wish to read very, very much.

citesc "Diego & Frida" (Ed. Paralela 45) - biografia celor doi mari pictori, si sunt fascinata, uimita, socata de puterea de a trai si a-si implini vise a Fridei. am sa revin cu citate si detalii. ma incarc cu putere si ambitie din fiecare pagina. este o carte de "dezvoltare pesonala" ce merita lecturata. am inteles ca DA, CHIAR SE POATE. TOTUL ESTE SA VREI SI SA TE RIDICI. (ca in Caragiale: "si da-i si lupta!").

Am citit "Portretul lui Dorian Gray" care mi-a fost lectie de viata inainte de Craciun. Am invatat despre ce inseamna prietenia, frumusetea chipului , atat de trecatoare, si frumusetea sufletului, nemuritoare. Am admirat arta, frumosul care dainuie peste ani. Am fost marcata de ce inseamna puterea unei dorinte arzatoare. M-a fascinat cum este privita dragostea... si am inteles ca aceleasi probleme - despartiri, gelozii, sinucideri - au existat de cand lumea. Mi-a placut demnitatea si curajul personajelor.

Limbajul si descrierile m-au fermecat de-a dreptul. Personajul preferat mi-a fost pictorul - Basil Hallward -, omul care reuseste sa vada frumosul dincolo de chip.

Inteligenta vie, stralucitoare a personajelor m-a determinat sa citesc cu pofta pana la final, pagina dupa pagina.

Faptul ca o carte te poate schimba ca om.... de asemenea m-a marcat, ca cititor, cum l-a schimbat si pe Dorian cartea recomandata de Harry.


In final, I wish: Sarbatori fericite si La multi ani cu multe lecturi si frumos!

duminică, decembrie 26

Oameni dragi, va multumesc

final de an, cu oboseala, cu bune si rele, cu veselie si tristete, cu dezamagiri - dar am invatatla scoala ca inima este un muschi puternic si indura multe - si impliniri, cu oameni buni si mai putin buni.

vreau sa multumesc tuturor oamenilor din viata mea, buni si rai.. :) urmeaza premiul OMUL ANULUI 2010 pentru mine.

va fi o postare lunga, desi am sa scriu putin pentru fiecare om drag mie. am sa revin cu scrisori prin posta... traditionala sau electronica.

MAMA - te iubesc si iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat; ma bucur ca pe ultima suta de metri mi-ai spus ca sunt o fata minunata si crezi in mine. nici nu sti cat de mult voiam sa aud asta de la tine!

SOR - esti cea mai frumoasa, desteapta, minunata, vesela si adorabila sora de pe Pamannt; ma bucur ca am avut ocazia sa fiu prima care ti-a dat ciocolata ( la o saptamana de zile) si mi-am dorit sa vorbesc cu tine la telefon cand mi-a spus mama ca barza mi-a adus o surioara.

Catalina - verisoara mea draga, cea mai mica dintre toti verisorii mei, dar cea mai sufletista; cea care ma incurajeaza si imi citeste blogul. Sa iti fie bine acolo departe, in Washington. sa il educi frumos pe Alexis.

B. - omul care m-a invatat ca dragostea are forme geometrice, iar el m-a iubit cat un triunghi isoscel. acum, pot rade de asta. :) multumesc ca am descoperit alti oameni pornind de la tine.

T. - omul care m-a cunoscut puternica, ne-am sustinut reciproc, am crescut putin unul departe de altul, ne-am vazut cateva zile in vacanta; totul s-a terminat cum a inceput, la distanta, si imi ureaza sa devin mai puternica, mai inteleapta, mai optimista (cum? cand oamenii nu au cuvant si ma ranesc?), mai increzatoare. multumesc. iau lectii, ma antrenez. multumesc ca ai trecut prin viata mea.

L. - multumesc ca m-ai fotografiat stiind ca nimeni nu-mi va mai face fotografii. pacat ca uneori, frumusetea conteaza mai mult decat sufletul.

Livia - multumesc pentru ca esti, pentru sedinta foto din aprilie, pentru ca...

Clau - esti tiza mea, care vede puterea si sensibilitatea din sufletul meu. multumesc ca mi-ai tradus povestea soricelului, multumesc ca stii ca voi avea succes.

C. - multumesc omului cel mai violent, dur, frustrat care m-a determinat sa iau masuri, si sa inteleg ca exista si oameni rai. da, sunt sigura ca pentru el, pentru duritatea sa, eram prea visatoare. poate ca i-am acordat mult prea mult timp si incredere. multumesc ca mi-ai aratat partea urata a vietii. am sa o ocolesc.

MB - multumesc ca ma incurajezi sa scriu; multumesc ca mi-ai aratat ca uneori optimismul meu exagerat ma face sa nu vad realitatea.

Diana - multumesc ca imi arati ce frumoasa este lectura si cat de valoroasa este o carte. multumesc ca esti langa sufletul meu.

Ajnanina - multumesc ca ma citesti si ma incurajezi si-mi arati ca orice rau duce spre bine.

nimeni - datorita caruia am descoperit atatia oameni cu suflet mare; multumesc ca am descoperit falsitatea si am invatat sa-mi ascult intuitia. regret ca m-ai facut sa-mi pierd increderea in oameni... sa-mi fie frica de intuneric si de mine.

Richard - omul care a crezut ca merit sa mai traiesc. :) multumesc.

Fane - multumesc pentru dialog, pentru ca mi-ai redat increderea ca sunt mai mult decat normala, pentru ca crezi in visele mele. :)

F. - multumesc pentru cartea daruita, pentru ca ai raspuns prompt la dorinta mea de a fi de folos, pentru ca mi-ai acordat timp (stiu cat de pretios este), pentru materialele de dezvoltare personala.

Alina Buzatu - multumesc pentru ca m-ai ajutat sa inteleg ca scrisul si dorinta mea de a publica povesti nu este o obsesie. multumesc ca mi-ai aratat ca este cazul sa comunic, fara temeri. multumesc ca, datorita tie am ajuns la Casa Florian si am cunsocut-o si pe Corina, care m-a comparat cu un inger.

Mikka - multumesc ca nu ma uiti si din cand in cand ma resetezi cu adevaruri.

Mirey - multumesc ca te gandesti adesea la mine ; stii cine mi-a scris mail de Craciun? scriitoarea Ana Lexa, pe care am contactat-o datorita cartii ei, primita in dar de la tine, cred ca anul trecut pe vremea asta. (da, vreau sa-i calc pe urme si sa devin o scriitoare care sa scrie frumos, pe intelesul tuturor).

Mihai Cuza - multumesc pentru ca am ce invata de la tine, pentru ca ma corectezi; pentru ca stai acolo in umbra si imi acorzi aplauze, dar si bobarnace la timp; multumesc pentru sustinerea in proiectul Braille.

ANP - redactorul care crede in mine, si careia ii plac povestile mele.

Rodica - multumesc pentru grija, sufletul tau cald, pentru ca ma citesti, pentru ca m-ai sunat in acel moment urat al vietii mele.

Oamenii ( nu, nu de la Minolta) de la IDC - multumesc ca am descoperit frumosul, zambetul, povestile;

Oana (Buterrfly) - multumesc ca, desi nu ne-am vazut decat de doua ori, crezi in mine.

Adriana - multumesc ca mi-ai "furat" acea poveste care a devenit o adevarata legenda; datorita povestii te-am cunoscut. :)

Iuliana - multumesc pentru magia ce ai adus-o in viata mea. am descoperit copiii tai minunati; am invatat de la tine ca se poate si suferinta ne face mai puternici; intr-o zi iti voi spune mai multe.

Ciprian - multumesc ca ai citit o parte din povestile mele... si nu ai ras. din contra... m-ai incurajat... :)

Darry - multumesc ca esti in viata mea, si te bucuri de zambetul meu. traieste-ti visele!

Karina - multumesc pentru toate surprizele placute daruite, pentru incurajari in momente ciudate pentru mine, cand simteam ca nu mai am putere sa ma ridic.

Aspazia - multumesc ca ma cititi si credeti in mine.

Anouk - multumesc ca imi esti prietena de atatia ani; multumesc ca fiul tau mi-a corectat si lecturat povestile.

Monica O. - multumesc ca iti sunt draga si ma sustii.

cred ca e cazul sa ma opresc aici. sunt cativa din oamenii care imi sunt aproape. majoritatea sunt SUPERBI, MINUNATI, SPECIALI. dar cum exista si exceptii, viata mi-a daruit si pe aceia rai, ca sa am termen de comparatie, si sa invat ca, nu tot ce zboara se mananca.


sâmbătă, decembrie 25

Craciunul pe intelesul meu




aseara, am fost intrebata daca mai cred in Mos Craciun. si am raspuns repede, fara sa ma gandesc: "da, cred in el, il iubesc si stiu ca exista si va exista intotdeauna". mi s-a dat dreptate, oarecum.

azi, am inteles de ce iubesc aceasta sarbatoare, aceasta perioada din an.

- pentru ca este vorba despre un prunc ce se naste (si eu iubesc copiii; si stiu ca Iisus imi va darui si mie, candva, cand ma va considera pregatita, copii minunati, frumosi, isteti);

- pentru ca este ziua in care mancam in familie, iar eu MANANC;

- pentru ca este ziua in care stau cu sora mea si ne uitam la filme (ca in vremurile cand eram mici, fara griji, stres si dezamagiri).

- pentru ca descopar ce oameni minunati am intalnit in viata; (azi, am asteptat un semn de viata, sub orice fel: telefon, sms, mail... de la o anumita persoana; nu l-am primit; am inteles ca e bine cand Cineva scoate anumiti oameni din viata mea; m-am bucurat ca s-a terminat la timp, cand de fapt nu incepuse; am invatat sau inteles ca unii oamenii nu stiu ce inseamna cuvantul PRIETEN); am fost intr-un WOOW continuu azi; am primit mesaje si telefoane de la oameni pe care i-am vazut de una - doua ori in viata sau pe care nu-i mai auzisem de luni. m-am simtit ca un om bun, de care oamenii stiu ca trebuie sa aiba grija, sa nu se rataceasca;

- pentru ca exista miracole; acum cateva saptamani eram invidioasa (da, recunosc, am momente cand o fac si pe asta, chiar daca pentru cateva secunde) pe un prieten care primise pentru talentul sau literar un stilou. mi-a explicat el sobru ca nu am de ce sa fiu invidioasa, bla bla bla. eu, in nebunia mea continuam sa ma gandesc ca eu, spre deosebire de el, il pot folosi la scoala. in fine, mi-a trecut, am uitat. cu 4 zile inainte de Craciun, am primit un STILOU (cu specificatia: "pentru autografe") de la un om cu suflet imens (da, da, mai mare decat al meu; ha ha ha).

- pentru ca este perioada mea de liniste, in care imi fac lista de dorinte, imi fac bilantul si ma iubesc mai mult;

- pentru ca este perioada cand cred in ingeri (v-am spus ca sunt pasionata de ingeri? am o carte despre ei, si niste cartoane pe care sunt reprezentati; fiecare inger are o lozinca sau motto, cum va place mai mult);

- pentru ca in aceste zile ascult colinde, muzica la care sunt foarte atenta la mesaj;

- pentru ca este vremea cand ma redescoper, imi constientizez varsta, evolutia si scopul in aceasta viata.


Voi de ce iubiti Craciunul? Sper sa nu fie multi Scrooge pe aici... :)

Da, este CRACIUN!





Ho ho ho. Intre o sarma si o felie de toba, am decis sa scriu, sa va colind, sa va impartasesc fericirea mea de a fi copil - azi mi se permite fara a cadea in ridicol.

Asadar este Craciun. Am numarat zilele si clipele, am cumparat cadouri - mici, mari, simbolice sau am scris doar povesti daruite cu drag -, am iertat, mi-am facut ordine in sertarele sufletului si am imbratisat magia acestei zile.

Credeti in magie... ea este in fiecare din noi si functioneaza. convingeti-va citind aici.

aseara am pornit cu sacul plin cu daruri la o prietena. am ajuns exact in momentul in care sosea mosul (cam tinerel -urmeaza sa devina tatic in cateva luni; intunericul din camera a pastrat magia). ne-am bucurat alaturi de copii, cu varste intre 2 saptamani si 15 ani, am retrait clipe din copilaria noastra.

ne-am amuzat de emotiile mosului, care si-a uitat "cheile" de la Rudolf si nu avea cu ce sa plece spre alti copii. :))

Fie ca aceste Craciun sa fie unul vesel, cu speranta si incredere, cu bucurii si zambete, cu imbratisari de la oameni minunati. Fie ca bunatatea si puritatea celui nascut azi, Iisus Hristos, sa dainuie in noi, iar anul 2011 sa fiu un an al concurentei in fapte bune.

Craciun Fericit si La multi ani!

P.S.: fotografiile sunt din bradutul meu... da este extrem de copilaros...

vineri, decembrie 24

Santa Claus

Santa Claus,

Primele patru litere din prenume le avem identice. :) Stiu ca ma iubesti si iti multumesc ca nu ma uiti niciodata.

Anul acesta a fost unul din cel mai bogat an pentru mine. Sincer nu ma asteptam. Multumesc pentru notebook-ul care sta linistit sub brad - diseara am sa-l incing cu povesti pentru copii; multumesc pentru stiloul cu penita aurie pregatit cu cerneala pentru autografe. Multumesc pentru toti oamenii buni si luminosi si rabdatori pe care mi i-ai adus in viata in ultimele saptamani, de la care am invatat si am crescut. Multumesc pentru cartile primite in dar, toate cu un mesaj special. Hai sa iti explic: "Ochi de caini albastru" de Marquez m-a determinat sa incep a scrie pornind de la unele idei din povestile de acolo, asa cum a inceput sa scrie Marquez plecand de la "Metamorfoza" lui Kafka. Multumesc pentru bomboane, cozonaci, cafea, da da, chiar si pentru agenda (pe care o voi umple cu mii din vise ca sa am de unde implini), calendar (sa-mi programez evenimentele: lansari de carte, examene, nunti, botezuri, aniversari, calatorii), pixuri (pentru a scrie in parc, in autobuz, in avion) CD (cu e putea fi decat muzica romantica Eros Ramazzoti)... iarta-ma daca imi scapa ceva acum.

Multumesc pentru toate vestile de departe, de la oameni (ba chiar scriitori) pe care nu i-am cunoscut, dar le-am scris impresii despre opera lor.

Multumesc pentru toti prietenii adevarati care nu m-au uitat si care cred in mine, si ma mai "palmuiesc" din cand in cand sa vad partea buna si rea din cei ce se dau "prieteni".

Multumesc ca mi-ai dat puterea sa iert pe cei ce m-au dezechilibrat. Multumesc ca mi-ai dat sansa sa fac fapte bune, asa cum imi doream.

Santa... iti daruiesc o poveste... (si nu uita nicio clipa ca te iubesc si te promovez an de an).

zambetul unui copil sta lipit - ca timbrul de scrisoare - pe una din ferestrele aburite ale casei ce se zareste printre ramurile brazilor impodobiti cu neaua proaspata si moale.

este zambetul unui copil ce a fost salvat de Mos Craciun, care i-a redat familia. astazi va da un interviu.

*

intr-o zi de iarna, cred ca era tot asa, in preajma Craciunului, povesteste emotionat baiatul din poveste, parintii mei au plecat la cumparaturi si nu s-au mai intors. in acea seara am adormit pe calorifer, asteptandu-i. nu au venit nici in acea seara, nici a doua zi, nici a doua seara. vecinii aflasera de la stiri ca parintii mei au ajuns in Cer, s-au transformat in ingeri si ma vegheaza de acolo de Sus.
am fost dat spre inggrijire unui unchi. am trait cele mai cumplite zile, caci se imbata adesea si devenea foarte violent. ma batea cu o cure lata, ma infometa si ma trimitea la cersit. intr-o zi, nu am adus acasa niciun banut, si atunci am fost alungat.
imi era frica de viata de pe strada, dar ma bucuram ca am scapat de bataie.
m-a prins o ploaie din acea rece, de toamna tarzie si am racit. am facut febra, si nu am putut sa imi gasesc un adapost. m-am asezat pe o banca si cred ca am lesinat.
dupa cateva zile cred, m-am trezit intr-un camin de copii sau orfelinat. cum va place mai mult, asa sa-i spuneti. era cald si bine, de fapt era minunat ca existau oameni care aveau grija de noi. insa, nicaieri nu e ca acasa, ca intr-o familie, alaturi de mama si tata - asa cum sunt ei, buni sau rai, de fapt niciodata nu ne vor raul.
in ajunul Craciunului, am hotarat sa fug departe, sa fiu singur in lume, sa-mi caut parinti.
nu mi-am luat decat un pulover, si iarna argintie a pornit sa scuture toti norii de fulgii de nea. nu se vedea la doi pasi in fata mea. stiti cum ningea? ca si cum doi copii s-ar fi batut cu pernele si toti fulgii pluteau in aer. am tras de manecile puloverului, mi-am acoperit degetele sa nu degere, dar am amortit, cred ca am inghetat de fapt, in scurt timp. am reusit sa iau cativa fulgi de nea in palma dreapta, si sa ii implor: "Va rog din tot sufletul meu de copil, cautati-mi parinti!"
dimineata, am fost trezit de un miros placut si inconjurat de caldura. eram in bratele unui batran bland, si acoperit cu o patura rosie de lana.
- buna dimineata, copile! am o surpriza pentru tine, dar este necesar sa parcurgem un drum de cateva strazi pentru a o afla. nu, nu,nu este cazul sa iti fie teama. te afli pe maini sigure.
da, nu era altul decat Mos Craciun.
mi-a dat haine uscate, moi si foarte calduroase, si am fost hranit consistent.
nu vreau sa va plictisesc, asa ca, dupa un sfert de ora de mers prin nameti, am ajuns aici, in aceasta casuta primitoare si vesela, unde ma asteptau doi oameni speciali, care mi-au devenit mama si tata. ne-am pus in acelasi timp dorinta din ajun de Craciun, astfel incat, ea a prins viata. cei doi, nu puteau avea copii, dar iubeau copiii si isi doreau sa fie parinti.

reportera intreaba, emotionata, stapanandu-si tremurul vocii:
- sa inteleg ca dorintele din seara de ajun se indeplinesc?
- da, dar numai si numai sunt curate si crezi cu tarie in ele! eu imi doream mai mult ca niciodata parinti!

*

Mos Craciun priveste spre casa alba dintre brazi din inaltul cerului, purtat fiind de renii sai frumosi inhamati la sania rosie.
-Ho ho ho, dragii mei, fie ca visele voastre toate sa fie despre iubire, intelegere, intelepciune si credinta! Toate vi se vor indeplini,daca sunteti harnici si munciti putin pentru ele, adica sa le exprimati si sa credeti in ele.

*

CRACIUN FERICIT TUTUROR!

joi, decembrie 23

final


mai sunt cateva zile si totul va ramane trecut.
am scapat, dar a fost greu si a durut.
am luat stiloul, am notat... si-am zambit.
bile albe vs bile negre : 85 la 15.
prieteniile mi-au fost cernite.
au ramas DOAR cei care ma merita.
vartejul vietii din ultimele saptamani
(multumesc lui - cauza care a starnit furtuna)
mi-a adus oameni minunati,
care m-au prins de-o aripa,
mi-au oblojit ranile si mi-au repus zambetul pe chip.

flux si reflux. noapte si zi. cald si rece. rau si bun. trist si vesel.


au fost lectii dure primite de la viata.
o diploma nu iti daruiesti un suflet mai frumos.
o palma poate sa stearga toata iubirea de pe fata pamantului.
o dragoste ranita te poate tine captiv in trecut.
niciodata, dar niciodata nu distruge visele cuiva!
cand esti parasit, fii demn,
nu-ti scoate orgoliul si frustrarile la iveala.
asculta-ti intuitia, nu te incapatana sa crezi ca esti un zeu.
toate, bune si rele, iti sunt intoarse cu varf si indesat.
nu judeca si critica pe altii, ci pune mana si construieste-ti viata.
asuma-ti greselile, doar asa poti evolua.

am uitat

am iertat, dar nu pot uita. mi se cer favoruri, si ma simt ca tine, Mos Craciun. am fost sa cumpar mere si biscuiti pentru colindatori. mi s-a urat sa fiu iubita, caci sunt tanara si plina de energie. si-am zambit.

o vecina, plange cand aude ca sunt singura. "esti atat de buna, incat D-zeu iti pregateste ce-i mai bun". "stiu, nu plangeti. voi fi fericita, implinita, si vesela. promit."

e soare si frumos. e speranta ca lucrurile se vor indrepta, si fiecare va primi dupa sufletul sau.

imi numar pasii. cant in gand, si sufletu-mi tresare bucuros. sunt un copil mare.

realizez ca nu mi-am tinut promisiunea fata de mine. am promis ca, in momentul in care voi avea masina, voi merge in ajun de Craciun la casa de copii LIZUCA (a fost o perioada in care treceam mereu pe langa ea) si voi da daruri.

inghet. zambetul dispare. inima nu-mi bate cateva secunde. ce s-a intamplat cu mine? de ce am uitat?

cum pot uita ce este important si memorez toate mizeriile ce-mi sunt spuse de oameni fara valoare, fara nume, fara suflet... ?

dulaul din inima mea

asteptam ora 2 sa administrez un antibiotic. tocmai ce finalizasem de scris o poveste, am inchis notebook-ul meu vesel si prietenos, l-am sarutat cu drag, si am dat sa iau o carte de pe marginea patului. cartile- daca le-ati vedea ce cuminti stau acolo, si ma asteapta infiecare seara si in fiecare dimineata si in fiecare clipa cand ma intorc acasa. stiu ca una din ele va fi norocoasa si va sta la caldura, langa mine, sub pilota. alta ma va insoti in drumul meu, va cunoaste locuri, oameni, animale. altele sunt oropsite si abandonate cu zilele. (da, fac prostia de a citi - uneori - carti in paralel).

dar... iar m-am abatut. voiam sa aflati ca, nu am apucat sa iau cartea, caci in sufletul meu, un dulau a inceput sa dea din coada. imi duc mana la inima. cata viata! ce adrenalina! cauza? nu stiu... pare a fi teama. oare unde nu vreau ca subconstientul sa-mi aduca in vise acei barbati rai pe care i-am intalnit si care mi-au destabilizat orizontul si echilibrul?

suna telefonul. este ora 2 dimineata. administrez antibioticul si ma intorc sa citesc. personajele, fara sa aiba vreo intentie - stau acolo de sute de ani - imi scot din cutiuta aminitirilor pe cei doi natarai care mi-au ruinat - hai sa spun doar sifonat - visele, sperantele si, mai presus de toate, ideea de iubire, arta si sinceritate.

inchid cartea cu ciuda si lacrimile se preling din coltul ochiului spre nasul acceptor... de lacrimi.

da, si dulaul este inca acolo, si tot da din coada. vreau sa cred ca este FERICIT.

miercuri, decembrie 22

citind, inveti si cresti


fiind nevoită să înregistrez cărţi teologice, am descoperit că: "etimologia cuvântului Crăciun (crătsun, cărtsun) este încă nelămurită. După părerea unor cercetători, provine din latinescul calatio. La romani se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi întâi a lunii, pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă. Abia spre sfârşitul secolului IV sărbătoarea Naşterii Domnului a fost aşezată la 25 decembrie.
Merită să fie relavat faptul că în concepţia populară (îndeosebi în colinde) Crăciun, Sfântul Crăciun sau Moş Crăciun este una şi aceeaşi persoană cu Iisus Hristos. "Moş Crăciun" este un personaj creat pe pământ românesc. În colinde el stă la masă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfântul Ioan Botezătorul şi cu alte personaje biblice. El şade în cer de unde vine încărcat cu daruri pentru copii".

cuvinte

ganduri si bucurii se amesteca si formeaza o plasa stralucitoare. cuvintele sunt colorate si se ascund sub un clopot de sticla. imi fac cu mana, cerand sa le eliberez, sa colorez cu ele povesti pentru copii, mici si mari. literele se desprind, se prind unele de altele prin liniute si bastonase si alearga voioase, exuberante sa scrie vise. toate visele sunt atat de frumoase, unice si au forma de origami. un T s-a agatat de o creanga de vasc, si nu se poate desprinde. nu, trebuie sa il ajut. nu de alta dar este T-ul din "TE IUBESC!".

marți, decembrie 21

magie dupa magie


sunt ametita de nemancata sau de bucurie... nici eu nu mai stiu.

dimineata am mers cu mama sa vorbim cu mos Craciun pentru cadoul surorii mele. am rezolvat rapid. in autobuz m-am intalnit cu diriginta mea din scoala generala, clasele VII-VIII. am salutat-o, i-am urat sarbatori fericite. m-a intrebat daca m-am maritat. am raspuns zambind: "NU!" s-a intristat, a parut dezamagita mai degraba. da, posibil ca maritisul sa fie o realizare fantastica in ziua de azi, si sa nu fi descoperit pana acum. i-am promis ca o voi face si pe asta.

ajunsa la scoala, mi-am luat la revedere de la colegi, si am pornit cu elevii spre City Mall, la film. acolo, am constatat ca filmul "MEGAMIND" nu rula la ora acea. le-am spus copiilor ca imi pare rau, ca vom merge in alta zi. s-au suparat, aveau lacrimi in ochi. "bine, mergeti acasa, mancati, si ne vedem la 15.30 in fata scolii si mergem la film." eram epuizata... nedormita, nemancata, dar am promis. ca o fata cuminte, mi-am anuntat si eu mama, care normal s-a suparat ca pierd atata timp. "dar nu ii pot dezamagi, mama!" bine, bine, ai grija de tine. sa mananci ceva." aveam in geanta un snickers si un ou Kinder luate de dimineata din supermarket (a zambit si domnul de la casa cand i-am zis ca un Kinder e pentru mine).

am mers putin prin oras. m-am uitat la cadouri personalizate, la bijuterii, esarfe, ciorapi (mi-am cumparat o pereche frumoasa pentru fusta cea noua). candva, intr-o discutie nevinovata cu ajutorul lui Mos Craciun (da, cel de ieri) mi-am exprimat dorinta de a avea un notebook, pe care sa-l folosesc pentru scris. e silentios, il pot deschide la orice ora din noapte, imi pot nota ideile ce ma napustesc la ore nepotrivite, cand mi-e greu sa deschid o agenda, calculatorul sub nicio forma. am primit un telefon ca voi primi in cursul zilei de azi, cadoul mult visat. si da, asa a fost! inca sunt socata. inca nu cred ca mi se intampla mie. inca nu stiu cum vom rasplati acest om atat de sufletist si de darnic. am procedat corect acceptand? nu mai sunt sigura de nimic in aceste clipe. totul in jurul meu este magie.

am fost si la film. este super haios, tema de baza este ca binele si iubirea transforma raul. personajele sunt expresive si foarte bine conturate. m-a fermecat ziarista cea super sexy Roxanne (m-am regasit putin in tunsoare si cerceii mici pe care ii poarta). m-a frapat expresia din final: "destinul nu ne este dat, ci ni-l alegem". copiii au fost cuminti. mi-au spus ca a fost o seara super si m-au rugat sa mai mergem. (mai am putin de lucrat la bune maniere).

parinti, va recomand sa mergeti cu odraslele la film. va veti relaxa si veti invata ceva. va garantez!

shopping si greutatea mea

Buna foarte dimineata!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la .... cum voiam sa ajung a doua Raduleasca (si am scris o carte, urmeaza a doua in curand- ha ha ha), o alta Andreea Marin ( care mi-a scris - ea sau secretara - si continua sa-mi trimita mailuri de sarbatori)... pana cand am inteles ca eu chiar sunt mai mult, si pot deveni mai mult. Macar am finalizat o facultate spre deosebire de Raduleasca... desi o diploma nu ma face fericita, dar o am.

Nu prea am dormit decat 3 ore... am citit Marquez... despre vise intortocheate si parole in relatia de iubire (mi-a placut), moarte si viata, eu si cea din oglinda... etc...

ieri, liderul de sindicat mi-a daruit bonurile cadou de la sindicat (sa nu ma mai plang ca nu beneficiez dupa faptul ca platesc cotizatie): trei bonuri, fiecare a 10 lei. ce sa-mi iau de ele? clar bomboane.

pe seara, am pornit cu mama la shopping. nu mai facusem de mult asta impreuna. am vazut o fusta frumoasa. mama, care si-a dorit fete, iar eu sunt cea cu fustele - sora se machiaza mai mult, mai frumos - a sarit bucuroasa sa probez. ii spune vanzatoarei ca sunt foarte slaba si nu crede ca va gasi masura mea. primesc fusta. o probez. vanzatoarea ma priveste si-mi spune: "dar nu esti slaba deloc. ai forme! ce as vrea sa fiu si eu asa!" ma schimb. cand ies, domnul de la standul de alaturi, comenteaza: " aa... pai trebuia sa iesi sa te vedem si noi". mama rade, fericita ca are asemenea fata "top model". (cum era melodia aceea: "am cu ce ma... am cu ce...").

:) da, stiu ca trebuie sa mai pun cateva kilograme pe mine... am 48.7 kg acum. hai ca nu sunt asa slaba!