Călătorie în aşteptarea CRĂCIUNULUI

Răutatea

Răutatea a existat mereu..din cele mai vechi timpuri, până azi. Probabil că în acestă perioadă de post, în care sufletele noastre trebuie să se cureţe pentru a face loc bucuriei naşterii lui Hristos, răutatea, invidia, urâtul ies la suprafaţă şi sunt aruncate ca un scuipat în ceilalţi. 

E trist... e îngrozitor de şocant... însă nu mă mai miră deloc. Trăim într-o lume în care "să moară şi capra vecinului" sau "cum naiba o reuşi asta să facă atâtea?" sunt la ordinea zilei.

Oamenii care îmi citesc blogurile ca să mă judece şi să arunce cu noroi... nu-i numesc oameni. Mă bucur totuşi că au şi învăţat câte ceva de pe aceste bloguri... chiar dacă au citit o carte din cele menţionate de mine, şi tot e un câştig. 

Cred că eu sunt anormală într-o lume atât de acidă şi rea... Eu îmi doresc să evoluez, să învăţ de la oamenii mai talentaţi, mai buni, mai puternici decât mine, nu să-i "distrug" cu vorbe murdare, pline de ură şi răutate. Când nu pot face ceva mai bun, tac şi mă curăţ prin plâns. 

Educ copii... şi mi-e milă că mulţi dintre ei au părinţi plini de răutate şi gânduri rele vizavi de profesori...

Dar... Dumnezeu e mare... 

Clar a fost o lecţie grea pe care am învăţat-o ieri.