Trece timpul. Iute iute!
Ma intreb unde tot se duce grabit! De ce nu ramane la ascultat povesti si la joaca, la ras si veselie!
Da... au crescut micutii mei. Au si doi dintisori . Fac multe nazdravanii si ma bucur ca au "idei". Sunt foarte veseli, ceea ce ma face sa fiu in culmea fericirii.
Horia este foarte iubaret. Ana este mai independenta.
Pasesc, tinuti de manute.
Am zile cand sunt trista ca nu ma mai cauta nimeni... dar nu am nevoie de oameni. Dumnezeu este langa mine. Am copii minunati, un sot iubitor si bun! Ce astept de la oameni? Cand au nevoie, clar ma gasesc. Astia suntem!
Am timp de petrecut cu micutii... acum se termina si incep scoala si gata! Voi plange dupa aceste momente. De aceea Dumnezeu a "scos" pentru o perioada oamenii din viata mea. oricum nu imi da nimeni, nimic.
