cu parul ud, ma gandesc departe... invart un glob pamantesc si...
la Londra ploua. la Paris e iubirea. la Madrid e omul drag (asta pentru ca imi plac brunetii). la Tokyo este zi. la New York e aglomeratie. la San Fernando de Apure, acum e ora 16 (am aflat din sursa sigura).
visez cu ochii deschisi... cu lacrimi de bucurie in ochi... cu sufletul bandajat in comprese reci... cu zambetul pe chip, caci am inteles ca teama poate fi modelata si transformata intr-un curaj galben si rotund ca un soare sau portocaliu ca o portocala, si problemele pot fi infruntate.
privesc hipnotizant globul geografic. cat de departe poate fi iubirea? peste mari si oceane, vai si munti? ar fi indicat sa pornesc sa o caut... simt ca ma cheama...
am ajuns la ultima fila...
el o imbratiseaza. ea e fericita si implinita. ei aplauda. ele ii felicita. toti sunt bucurosi si luminosi.
inca traiesc fericiti...
the end.
