De cateva nopti am cosmaruri.
Cuvinte dure, aspre, nefinisate, spuse cu rautate si bruschete, imi sunt infipte ca un pumnal in inima. Ma trezesc plangand, si oftez. Mi-e greu sa ma linistesc. Nu stiu cum de-am acceptat sa mi se-ntample una ca asta, sa acumulez atata energie negativa.
Cred ca asa trebuie sa-mi platesc pacatele si raul facut de-a lungul vietii. A fost ca un blestem pentru mine aceasta relatie. Tot corpul -de suflet nu mai spun - este afectat.
Ma simt doborata, infranta, dar nu ingenuncheata. Am constiinta curata. Am facut totul ca sa fie bine. Am indurat multa umilinta. Am decazut ca femeie. Acum, e de fapt o lupta cu mine. Ma urasc pentru ce am facut, pentru timpul petrecut, pentru ca am indurat atat.
Daca nu puteti spune lucruri frumoase, taceti. Cuvintele pot rani, mai mult decat va imaginati.
5 comentarii:
da, doare. dar nu trebuie sa te urasti tu pentru asta, mai ales daca stii ca ai facut tot ce ai stiut si ai putut tu sa faci sa fie bine.
daca ai indurat atat, ai si invatat ce nu vei mai permite alta data.
iar dupa o scurta perioada de refacere vei fi suficiente de puternica pentru a atrage o relatie autentica.
gata, ti-ai platit toate pacatele :)
Multumesc.
Nu plange ca s-a terminat...zambeste ca a fost!Schimba punctul din care vezi lucrurile. Si ai sa vezi ca daca te intorci inspre viitor, se intrezareste un drum luuuuung, care abia te asteapta sa il parcurgi. Voioasa şi plina de viata!
Am trecut si eu pe acolo... prin acele clipe cand nu intelegi ce s-a intamplat, cand ceata se pune peste mintea ta si parca nu vezi nimic dar nici nu vrei sa vezi.
Senzatia mea a fost ca am ceva permanent in ochisori, ca ma deranjeaza si ma doare. Am mers mai departe, in ritmul meu. Cu cat mi se spunea mai mult sa imi vad de viata mea cu atat simteam ca ma afund mai mult in suferinta mea. Ia-ti timp sa iti vindeci ranile, ia-ti timp sa plangi, ia-ti timp si vezi ce iti spune acel cosmar, ce mesaj adanc are pentru tine.
Poti sa imi scrii sa iti spun povestea mea, sa iti dau un umar pe care sa plangi... sa iti dau un unguent pentru rana din sufletul tau. Am fost ACOLO si stiu ca doare!
Pe blogul meu gasesti in toamna anului trecut "urletele" mele de durere.
Sunt alaturi de tine!
Pai chiar tu ai citatul acesta pe care-l exprim pe scurt: drumul spre rai trece prin iad.
Suferinta are rolul ei. Nu o lua personal. Scoate ce e mai bun din ea si mergi mai departe.
Trimiteți un comentariu