Obosita. Opresc ceasul din 10 in 10 minute. Renunt. Ma trezesc la 9 fara 10. Dat fiind ca am citit pana la 1 dimineata, se accepta.
Azi avem consiliu. Ni se cer programe de reabilitare a elevilor cu note mici. Hai ca nu mai dau note mici, ca sa nu-i reabilitez. Glumesc! Sau nu. Nici eu nu mai stiu... stiu ca sunt foarte obosita si am nevoie de un concediu. Un concediu in care sa creez.
A fost una din cele zile in care mi-e drag sa merg la scoala. O zi din acelea in care ma regasesc ca om, ca "importanta", ca loc si timp.
O eleva de clasa a VI-a, imi spune:
- Doamna, cum va mentineti aa de slaba si de uniforma?
Va inchipuiti ca am zambit.
- Sa stii ca mananc.. nu tin cura de slabire.
- Si banuiesc ca nu sunteti... a... ano.. cum se spune doamna?
- Anorexica! Nu, nu sunt anorexica.
La o clasa, avand de facut un eseu pe tema "Harta tesuturilor vegetale/animale", am ascultat cateva eseuri superbe. Unul dintre ele, a fost de fapt o poveste. Personaj principal am fost eu... si a fost minunata. M-a surprins pana la nucleul fibrelor cardiace... m-a induiosat... nu am ascultat in viata mea ceva atat de frumos (acum inteleg senzatia povestilor personalizate; ai grija ce iti doresti, ca se poate indeplini).
Au urmat alte doua ore frumoase, calde, cu raspunsuri inteligente si lucruri creative.
Mi-ar placea sa transform lumea educationala... sa fie numai elevi cu bun simt, elevi care stiu foarte bine ce vor de la viata, sa lupte pentru visele lor, pentru o lume mai buna, care de fapt este a lor si a copiilor lor. Sunt frumosi, isteti, au atatea posibilitati de a evolua... incat sufar, mi-e ciuda cand ii vad cum se irosesc..cum isi distrug viata si isi pierd timpul cu tot felul de prostii.
Imi doresc sa le dedic mai mult timp... mai multa atentie... as merge cu ei saptamanal la un eveniment cultural.. as citi cot la cot cu ei... numai sa citeasca... nu stiu.. as face multe... as aprecia daca mi-ar cere ajutorul "prietenesc".
Sper sa ma eliberez curand de proiectele mele mari, apoi sa ma ocup muuult de ei...
PROMIT!
