luni, august 28

După două luni

Nu îmi vine să cred că nu am mai scris aici de atâta timp. Câte s-au întâmplat! 
Nu am avut nicio zi de vacanță, iar asta se simte teribil. Mai ales psihic! Sunt extenuată și nemulțumită și foarte tristă.
Casa este vraiște deoarece zugrăvim și parcă nu mai terminăm. 
Am decis să revin la școală de la 1 septembrie, nu din noiembrie cum ar fi conform calculelor.
Pregătesc cărți noi. 
Micuții mei sunt veseli și scumpi. Mă doare fiecare julitură, fiecare durere a lor. (acum o înțeleg pe mama când se agită foarte mult în momentele în care îmi era rău). 
Am locuit trei săptămâni acasă, dar parcă acasă e locul unde îmi e noua familie, unde fac regulile. Hahaha!
Sunt dezamăgită de oameni, dar viața merge înainte! Un șut în fund poate fi un pas uriaș înainte! 
ÎMI DORESC ENORM DE MULT SĂ FIE BINE, SĂ MĂ DESCURC CU TOATE, SĂ ZÂMBESC EU!
TOATE CELE BUNE ȘI VOUĂ!