Ultimele saptamani au fost cumplite pentru mine. De fapt am avut enorm de mult de alergat! Am avut atelier la Buzau apoi ore pana la 19.30, a doua zi 7 ore la scoala... vineri ore de la 7.30 apoi alte drumuri de facut. In weekend a urmat Braila, cu doua ateliere.. interesante... pacat ca duminica nu au venit decat trei copii, dar totul este un risc.
De luni... am inceput Scoala Altfel... care este foarte obositoare... chiar daca este interesanta... si utila.
Azi, am mers cu elevii de a V-a la Institutul Francez. Mi-am amintit cu drag ca acum doi ani m-am inscris la cursurile lor... in dorinta mea nebuna de a ajunge la Paris. Oamenii de acolo sunt numai zambet...imi este drag sa vad astfel de oameni, intr-o lume (nu mai vorbesc de tara mea, sau de Bucuresti!!!) extrem de rea, frustrata, egoista si orgolioasa. Am asistat la exercitii placute realizate in biblioteca virtuala... apoi am mers in biblioteca mare si am rasfoit reviste, carti... fiecare din ce domeniu si-a dorit. A fost o zi reusita pentru mine! Iubesc educatia si cultura. Imi pare rau cand observ oameni care nu mai citesc.... care nu isi mai doresc sa invete ceva... orice... poate fi vorba si despre o pasiune... Si eu am lasat-o balta in ultima perioada... in care nu mai am timp pentru mine... nici macar sa imi acopar firele de par alb (semn de intelepciune cum spunea Vasile Alecsandri) cu vopsea.
Imi pare rau sa observ ca ne degradam... inainte iesim, discutam despre carti, despre filme,despre teatru... acum este o alergatura si o izolare din cauza ca nu esti in trand... Trist! Foarte trist!
Ma bucur ca am cunoscut parinti minunati azi.. oameni care se implica in educatia copiilor... si care au valori... banuiesc ca sunt de-o seama cu mine... insa mie imi este rusine sa spun asta... deoarece nu am copiii mei! Imi place enorm meseria de dascal... dar sufar cumplit cand stiu ca acasa sunt singura.... si neimplinita...
Ma doare cand incerc sa aduc bucurie si alean in sufletele celor dragi... si sunt data la o parte... si asezata la coada... ca ultimul om... oare cei din urma voi fi cei dintai candva?
Am obosit si sunt fff foarte trista... cu toate ca am si mici bucurii care imi alina sufletul... ca am posibilitatea de a cunoaste OAMENI... ca am o meserie frumoasa, care imi place si ma bucura... ca primesc imbratisari si zambete si recunostinta de la copii (macar de la ei care au suflete pure si sunt sinceri!)... ca am botezat un baietel care va implini in curand trei ani si ma iubeste tare mult... (si eu pe el)... ca voi deveni matusa... (de-abia astept!)... si sunt singura ca si mama (intr-o forma sau alta; solutii exista).
Ma privesc si ma amuz cum unii cred ca ma pacalesc... si sunt foarte fericiti! Asta pentru ca viata m-a invatat ca o femeie este mai desteapta cand face pe proasta... Nu are rost sa ma opun bucuriei unora de a se cred superiori... prin faptul ca imi spun "gogosi"... Nu e greu sa le fac jocul! Mai ales ca minciuna are picioare scurte!
Realizez ca a sosit cazul - am tot mai multe modele de femei in jurul meu care ma motiveaza sa fac asta - sa conduc cat mai mult... atat in oras, cat si in alte orase...sa calatoresc... sa imi pun haine in geanta si sa plec sa vizitez tara in fiecare weekend... mai ales ca nu am bunici sau rude...asa ca, in cel mai scurt timp voi trece la acest exercitiu de curaj... de independenta... pentru a ma simti intr-adevar o femeie puternica...
Maine voi discuta despre povesti la o clasa de a III-a de la scoala nr. 80, din Bucuresti. M-a impresionat faptul ca parintii mi-au cerut sa le aduc cartile mele...:) VA MULTUMESC TUTUROR PENTRU INCREDERE SI SUSTINERE! Multumesc domnului parinte care a mediat aceasta intalnire...care mi-a promovat povestile pe propriul site. Sanatate si voie buna!
Este atat de important sa gasesti drumul spre tine, drumul pe care trebuie sa mergi... sa intalnesti oamenii potriviti... asta inseamna sa risti... sa cunosti... sa nu judeci de la prima vedere... sa stii ce vrei, ce poti si cat poti... sa te perfectionezi continuu... sa lupti pentru visele tale! Voi face asta pana in panzele albe! De altfel, asa am obtinut totul... prin munca, rugaciune...si perseverenta... Este greu cand esti singur... mai si cazi... dar esecurile te fac mai puternic!
Imi doresc sa ajut prin povestile mele, prin atelierele pe care le desfasor... cati mai multi copii sa isi implineasca visele, sa creada in ei, sa fie sanatosi, sa combine utilul cu placutul, sa manance sanatos, sa faca miscare... :) :)
