Au trecut si sarbatorile, s-a schimbat si anul. Timpul alearga ca nebunul. Acum e luni, acum e duminica.
Au fost 2 saptamani in care mi-am promis sa dorm, sa citesc si sa vizionez filme. De dormit n-am dormit, de citit am citit, dar extrem de putin fata de lista propusa, iar filme 2-3 la televizor.
Sunt multumita ca am vazut oameni dragi: prieteni si rude. Cand m-au mustruluit ca n-am mai fost de 3 ani la ei (adevarul e ca totul in zona se schimbase si priveam de parca vedeam tancuri) am ramas socata. Trei ani???
Oare vom fii vreodata multumiti?
Ma gandeam zilele astea ca mi-e dor de invatamant. Cel putin din doua motive: TIMPUL liber si dragostea elevilor.
M-am simtit utila, "importanta" cand am fost cautata de o eleva, o fata minunata, extrem de citita (imi e rusine sa spun, dar a citit mai mult decat mine...si ar trebui sa-mi fie de mii de ori rusine caci ea e nevazatoare si face eforturi uriase pentru a fii un om cult- dar nu se lasa; imi e un exemplu de viata si de vointa) pentru a ma anunta ca anul acesta merge la olimpiada la religie si sa o insotesc sa-i scriu lucrarea. Facem echipa de vreo 2 ani, dar pana acum am fost la istorie. In astfel de momente imi e rusine ca ma plang in loc sa fiu fericita ca sunt intreaga, in loc sa fac ceva util.
Mi-am propus ca anul acesta sa nu mai pierd timp. Sa-l folosesc la maxim. Sa invat de la fiecare om intalnit ceva, sa spun oamenilor din viata mea ce gandesc despre ei, sa le atrag atentia cand ma supara - pentru a nu ajunge sa fiu dezamagita de ei. Imi va fii greu. Stiu. Pentru ca nu vreau sa supar pe nimeni sau si mai rau sa jignesc. Dar nu mai vreau sa sufar nici eu.
O saptamana frumoasa, vesela, cu spor in toate si avant muncitoresc!
