sâmbătă, decembrie 3

Azi..sambata... posta si ingeri


De luni am primit aviz ca am de ridicat un colet. Nu am avut timp sa ajung. Uneori am impresia ca timpul se joaca enervant de mult cu mine.

Mi se cer povesti pentru o revista sau alta. :) Scriu cu drag, desi sunt obosita si ma uit pierduta la monitor si monitorul la mine.

Teancul lucrarilor si al tezelor creste. Mama imi spune: "Cand mergi la baie, ia-ti si cate o teza cu tine!" Mi se pare cumplit de greu sa ma concentrez sa vorbesc coerent, sa explic lectii. Ma simt foarte obosita. Va inchipuiti ca sunt atat de obosita incat nu mai ripostez cand mi se face morala? Nu mai vreau sa ma apar... nu mai vreau sa amintesc de faptul ca nimeni nu e perfect. Dupa ani de zile de greseli, mi-am invatat lectiile.

Alene , ma imbrac si pornesc sspre posta. Am comandat carti cu si despre ingeri. Am atata nevoie de liniste... de "lasa-ma sa traiesc". Astept vacanta de iarna pentru a-mi primi portia de rasfat in aer curat de munte. Voi calatori prin Cluj, Targu Mures, Reghin. Cum o fi sa dormi, sa te plimbi, sa fii rasfatata? De mult... de foarte mult timp nu am mai primit asa ceva. Si... mai mult ca niciodata stiu ca MERIT. Am invatat sa iert si sa cer iertare. Cu lacrimi in ochi multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a aratat ca exista si oameni cu un suflet urias, care ma apreciaza cu toate greselile mele. Acei oameni care imi repeta: "Cine e fara de pacat, sa arunce primul piatra". Uneori ma suparam pe ei ca ma iartau si imi spuneau ca a gresi e omeneste. Si mai tare ma razvrateam si mai grav pacatuiam. Acum, insa, am atins un nivel de impacare cu mine si cu ceilalti si accept opinia fiecaruia fara suparare. Ar fi cumplit ca toata lumea sa fie de acord cu toata lumea, sau toata lumea sa ma placa.

Eu trebuie sa-mi pastrez coloana vertebrala, puterea de a face fapte bune si de a incerca sa formez oameni care sa nu se minta ca sunt genii, care sa isi stie foarte bine valoarea.