Teatru
de CG
Cortina se ridică
Precum pleoapele
spre cer
A rugă de
iertare.
Muzica răscolește
sufletul,
Descoperă răni
necicatrizate.
Tu plângi iubite
De teamă că nu
vei găsi alinare.
Actorii își spun
replicile.
Îngerii știu că
sufletele lor sângerează.
Îți regăsești
viața pe scenă.
Scoți batista și
aduni speranța iertării.
Cortina coboară.
Tu tremuri și
oftezi,
Știind că nu vei
îndrăzni nicicând
Iubirea să-mi
mărtutisești.
Actorii pleacă
spre casă.
Tăcuți, triști,
goi.
Viața lor doare
Trăind viețile
personajelor.
