sâmbătă, iunie 10

Gânduri

Am obosit teribil! Sunt la un pas de depresie. Am nevoie de o pauză. Am rămas în urmă cu toate! Vin altele peste mine. Nu mai fac față. 
Nimic nu mă mai bucură! Bine doar clipele de joacă și veselia micuților mei. Dar nici pe acestea nu mai am energia să le coordonez. Ei au tot mai multă energie, tot mai multe idei originale de joacă. 
Nu am crezut niciodată că voi ajunge să trăiesc de pe o zi pe alta. Să rămân fără niciun ban (bine,doar de 10 bani în pușculiță) până a doua zi când urma să primesc bani pe un proiect. 
Toate sunt lecții și sunt recunoscătoare pentru fiecare poveste personalizată ce mi se cere să o scriu, pentru fiecare proiect editorial, pentru orice îmi aduce o sursă de venit. Voiam ca mâine să merg cu micuții la un eveniment, dar ar trebui să scot din buzunar 60 lei. Aproximativ costul unei cutii cu lapte.  
Îmi doresc să îmi bucur copiii. Să nu îi țin în jurul blocului și în casă. Îmi doresc să am puterea și curajul să le ofer o viață minunată, armonioasă, bogată în experiențe.
La momentul acesta simt că nimic nu se leagă, nimic nu îmi reușeste. Tot ce câștig se duce în câteva minute.