Scriere... cu dor si patima

Mi-e dor de scris...
Mi-as dori sa scriu senzational, remarcabil, divin, folositor....
Descopar ciornele in caietul meu cu de toate. Zambesc si iau stiloul. Cerneala s-a sfarsit. Nu-i nimic. Voi scrie cu amintiri din amintirile frumoase, ce s-au adapostit in suflet, in fiecare ungher al corpului meu.
- Scrie cu zambete, aud o voce.
- Cum sa scriu cu zambete?... ar inseamna sa fie ceva de luat in ras. Nu-mi permit asta. Chiar vreau sa fiu serioasa, sa fiu scriitoare cu renume.
- Off... ti s-a spus de nenumarate ori sa nu te astepti sa fii publicata.Vei suferi! Capoasa esti!, adauga vocea.
- Dar imi doresc....
- Dar ai dat atatea "autografe" pe carnetele elevilor (ba chiar te-ai plictisit, caci acum ai inceput sa refuzi cu usurinta acest exercitiu).
- Nu ai idee ce senzatie este atunci cand, cartea ce iti poarta amprentele, este rasfoita si comentata de oameni. E miraculos sa stii ca un cuvant , pe care il scriu cu tot sufletul in autograf, bucura si aduce zambete.
- Da, bine atunci, vei deveni o scriitoare de succes. Incredere... :)