dimineață... ore... telefonul sună viteaz... eu visez și îi cer să fie indulgent..
într-un final... mă ridic... mulțumesc pentru o nouă zi de viață... cer energie... și puterea de a zâmbi....
orele se scurg.... cu bucurie... cu lacrimi (deh, note mici uneori)...
pornesc la un interviu pentru a urma cursuri pentru metode moderne de predare... mă rătăcesc printre străzi... numere... și tot întreb... ajung în final...
mi se oferă șansa să mă joc cu multe mașinuțe într-o parcare... eu și parcările catastrofă, dar hai... încerc... nu mă descurc... poate unde sunt și speriată...
jocul creează abilități logice de organizare și de stabilire a unui plan, urmărind obiective și strategii... este genial să lucrezi astfle!
din păcate se adresează mai mult învățătorilor... exact ceea ce mi-am dorit să fiu de când eram mică... și se pare că mă trage ața într-acolo...
o reconversie profesională? Tot ce este posibil! La cât sunt de deschisă spre altceva...
*
acasă... descopăr un mail de la o româncă stabilită în Finlanda, care îmi cere permisiunea să printeze poveștile din „Tolba cu povești” descoperită pe site-ul Literatura pentru copii. Cu mare drag și bucurie! Tocmai ce discutam cu un prieten că aș dori ca poveștile să ajungă peste mări și țări, la câți mai mulți copii.
*
zâmbete și bucurii... minuni și șoapte de la îngeri!
