Luni, primesc un sms. "sunt în Bucureşti dacă vrei cartea". Ştiam că urma să vină Tudor (VEZI BLOGUL LUI ) să-mi dea volumul în care a publicat. Îi răspund: "credeam că plăcerea este a ta, dar spune-mi la ce oră şi unde îţi e uşor să ne vedem". Primesc mesaj... "sunt cu copilul şi ne putem vedem seara. cartea nu este a mea". :)) Atunci îmi amintesc că rămăsese ca o prietenă să-mi aducă o carte "ştiinţifică" pe care urma să o xeroxez.
La întâlnire, îi duc copilului o carte "Tolba cu poveşti".
- Mulţumim... să ştii că noi îţi citim poveştile în MEKI. Suntem abonaţi. Ne plac.
- Mulţumesc. Oamenii de la MEKI sunt minunaţi, într-adevăr.
...
Ieri cât am lăsat cartea la xeroxat, am citit în Cişmigiu şi am privit oameni. Un bătrân a cântat la fluier. Mă întrebam ce greutăţi o fi avut în viaţa lui (că tot îmi spunea azi un domn că nu am avut suficiente greutăţi; nimeni din cei care îmi citesc blogul nu mă cunosc cu adevărat; chiar dacă povestesc destul de mult despre mine, credeţi-mă că e doar de suprafaţă; e uşor să dai sfaturi... şi să spui "eu fac, ăla poate... ", însă fiecare dintre noi e unic, cu propria lui copilărie, personalitate, viaţă; chiar dacă nu voi avea normă întreagă anul acesta - nu e prima dată când mi se întâmplă - nu voi muri de foame... nu de alta, dar mănânc foarte puţin şi sunt obişnuită cu posturile...; nu sunt intrigată că nu voi avea bani, ci că nu-mi exercit meseria pe care o ador).
....
De dimineaţă, m-a sunat secretara de la liceu că am trei elevi cu situaţia neîncheiatî şi să mă duc să-i ascult. Uff... pe căldura asta, când îmi plănuisem să dorm şi să citesc toată ziua.
- Doamna, sărut mâna, noi v-am stricat ziua. Ne iertţi?
- Da, vă iert... însă vă era mai bine dacă veneaţi la şcoală...
- Nu putem să semnăm şi să plecăm?
- Nu puteţi... din păcate se face comisie... nu sunteţi notţi numai de mine...
...
După ce am terminat... am privit cu lacrimi în ochi liceul. Copii destepţi, dar mai ales cu bun simţ ca aici, nu voi mai găsi prea curând...
Asta e viaţa... Una caldă, zece reci.. :(
...
Pe seară am primit un mail...
"Draga Claudia,
as vrea doua exemplare din Tolba cu povesti. As prefera sa le trimiti prin posta, sa platesc ramburs!
Te imbratisez si sper sa depasesti cu bine perioada prin care treci!A."
... am trimis cărţile... şi iac-aşa mai fac un ban cinstit, că tot le e frică unora că voi cerşi...
Mulţumesc tuturor care îmi doresc binele...
Sunt anesteziată... plâng în pernă noaptea... zâmbesc celor care mă întâlnesc. Aici scriu ca să mă eliberez... şi nu-mi scriu chiar toată suferinţa în cele mai mici detalii.
Cine este sensibil sau foarte sfătos... este rugat să nu comenteze... (MULŢUMESC!)
