miercuri, martie 24

Ce norocoasă sunt.....


... ajung acasă. Nu sunt pofticioasă de fel, dar azi aş mânca mentosane. Şi ce poftă am. Am căutat, dar nu am găsit să-mi cumpăr.
Nu mă pot abţine... trebuie să povestesc. La şcoală azi... elevii care au suferit după prezenţa mea, m-au întrebat de sănătate... sincer m-a uimit interesul lor, alţii se bucurau dacă lipseam. Unul din ei, la finalul orei, mă întreabă:
- Doamna, sunteţi vegetariană?
-Nu.
-Sunteţi foarte slabă.
-Ştiu, am slăbit, căci nu m-am simţit foarte bine.
-Nu, doamna, aşa aţi fost de la începutul anului şcolar.
M-a amuzat teribil. Dacă nu am cântar, ştiu că în ochii lor voi fi mereu "cântărită".
Am primit o felicitare tare frumoasă de la una din clasele bunicele (eu colecţionez felicitări de la elevi). Iată ce scrie:
"În grădina clasei a V-a C, adierea vântului de primăvară a împrăştiat câteva seminţe. Ploaia le-a udat cu stropi de speranţă, soarele le-a luminat sufletul, iar mineralele din învăţătura dată de suava flare le-a jutat să se dezvolte, transformându-le în 25 de plăntuţe cu bobocei...
Acum, aceşti micuţi bobocei îi doresc suavei flori să aibă în grădina vieţii numai bucurii, fericire şi realizări.
La mulţi ani!"
M-au impresionat, am apreciat originalitatea... şi faptul că sunt acolo, undeva în inima lor.... cel puţin a câtorva.
Alt punct de vedere pentru care mă consider norocoasă: sâmbătă se reinventează "munca patriotică", vine dnul primar Oprescu să vadă elevii cum adună gunoaie şi cum lantează flori, presă, nebunie... iar eu, plec în excursie la Cozia, Horezu, Casa Memorială Anton Pann.
Frigul mi-a pătruns în oase... am dat drumul la centrală... câţi îşi permit să stea la căldură? Fac mofturi la mâncare... câţi ar mânca orice... chiar şi o bucată de mămăligă rece.
Cândva, îmi doream să apar într-o revistă. Da da da... vise. Zilele trecute, am făcut ordine în dulap şi am găsit revistele colecţionate. Am găsit revista ELLE de decembrie 2008, în care apar cu ceva scris de mine, şi o poză micuţă într-un colţ. Eiii... sunt o norocoasă!!! Şi... deci... pot fi optimistă şi să fac lucruri frumoase în continuare? Ştiu că nu pot schimba lumea... dar măcar acolo puţin să pun o cărămidă pe ici pe colo. Încercaţi şi voi. Transformaţi-vă hobby-urile în lucruri palpabile. Succes. Vă ţin pumnii şi vă aştept să-mi povestiţi.

Citat: "Aceia dintre noi care îndrăznesc să viseze când restul lumii are un coşmar se vor distinge moştenind prosperitate şi conducând lumea la măreţie". Joseph McClendon III

ALTFEL

Nu vreau sa par lipsita de modestie, dar, consider ca sunt ALTFEL. Fiecare dintre noi este unic, cel putin din punct de vedere genetic. Insa, nu imi place sa ma ghidez dupa tipare de genul: "se poarta nu stiu ce tip de rochie, trebuie sa am si eu" sau "daca X a facut asa si a fost apreciat voi face si eu" sau "daca toti mint si fura, las' ca incerc si eu". Nuuu... si nici nu voi face!
Azi, le-am dat elevilor de clasa a VI-a, care au obtinut nota 10 la un test, o revista drept premiu. S-au bucurat.... macar atat... si tot ma simt bine.
Ieri, am semnat contract cu un post de radio pentru copii, Itsy Bitsy, si le-am dat dreptul sa le foloseasca pe o perioada de 5 ani. Nu castig nimic... este stipulat mare "fara pretentii financiare". Foarte bine.... povestile sunt scrise sa ajunga la copii. Asta mi-am dorit, asta se va intampla.
Acum10 minute, am sunat la un asezamant social stiind ca au nevoie de diverse lucruri: alimente, medicamente, haine. In aceste clipe, ma urasc canu am fost in stare sa-mi iau carnetul de conducere (nici nu am incercat macar).... sa vad de cine ma rog sa ma ajute sa transport tot ce vreau sa daruiesc.
Ma bucur la ideea ca pot ajuta... macar acum, la acest moment. Si eu am primit cand credeam ca nimic bun nu mi se mai poate intampla... cand credeam ca totul se va termina acolo si atunci. Nu... nu mai astept nimic de la nimeni (nici macar un ce faci? sau un buna ziua. Nu ma respecta pe mine, ci pe el, ca om).
De ce as pleca din Romania cand sambata plec sa vizitez locuri frumoase, casa lui Anton Pann ("Povestea vorbei")... cand duminica e mare sarbatoare si am prieteni ce isi serbeaza frumosul prenume ce-l poarta... cand peste o saptamana iau vacanta si ma voi delecta cu povesti si muzica placuta.
Si.... daca as pleca, imi garanteaza cineva ca in alta parte mi se ofera totul pe tava, fara stres? NU cred...