miercuri, ianuarie 21

Ma regasesc...

http://www.catchy.ro/barbatii-fug-de-femeile-perfecte/59546

- Am simțit mereu că-mi lipsește ceva. Drumul meu în viață era stabilit clar și rațional, dar voiam mai mult. Visam să mă văd prin ochii unui bărbat care mă iubește, nu doar prin ochii mei. Am început să caut și l-am găsit. De fiecare dată altul, de fiecare dată nepotrivit. Desigur, pe unii i-am făcut oameni. I-am crescut, i-am îmbrăcat, le-am arătat lumea. Genul ăsta de lucruri, genul ăsta de relație. Nu m-a deranjat nici măcar o clipă. Nu zic, am învățat și eu de la ei, până la urmă este un schimb firesc și corect. Dar nu s-a legat nimic. Nu am iubit cu adevărat niciodată. Oare cum aș fi putut? Eram prea concentrată asupra carierei, prea concentrată să fac și nu să simt. Timpul mi se scurgea printre degete, iar eu voiam doar să-l transform în aur.
Tamara îmi vorbea deschis despre nefericirea ei, de parcă încerca să-și mascheze mai bine adevărata suferință. S-a oprit pentru o clipă și a tras aer în piept cu putere, lăsându-mi impresia că urmează o confesiune.
- Nu credeam că este nimic în neregulă cu asta, până să-l întâlnesc pe el. M-am îndrăgostit ca o adolescentă, profund și iremediabil. De fapt am aflat că este fără leac după ani de zile în care nu am reușit să mă vindec. Mă obișnuisem să fiu mereu o femeie puternică și perfectă. Cu el însă am învățat să fiu doar femeie. Să fiu dulce și vulnerabilă, să mă las condusă și ocrotită. Atât cât eram eu în stare, atât cât îmi permiteau anii de învățătură spartană. Pentru el aș fi fost dispusă să renunț la tot, să fug în lume, să dau cu piciorul la toată munca. Aveam nevoie de el, asta era. Însă nu m-a vrut. Într-o zi mi-a spus: “Îmi doresc pe cineva de care să am eu grijă, nu invers“. Și a plecat. Eu aș fi putut să-i ofer totul, numai asta nu. Nu mă gândisem niciodată că un bărbat va refuza o femeie desăvârșită pentru a căuta una pe care să o poată îmbunătăți. Am înțeles târziu că să fii admirată nu e totuna cu să fii iubită, iar jumătățile sunt făcute să fie imperfecte pentru a se putea completa. Eu din fericire și nefericire, eram deja un întreg. M-am întors în final la ale mele, căci nu știam să fac altceva. Nici măcar să sufăr.
Tamara s-a oprit brusc, fixându-și privirea într-un punct îndepărtat, unde probabil își abandonase toate speranțele și amintirile.
- Am urcat prea sus și m-am trezit singură. Probabil într-o zi o să-mi găsesc pe cineva. O să fiu soția și mama perfectă. O să fac în continuare totul ireproșabil, o să fiu un model de urmat pentru multe femei, o să fiu fericită și împlinită cât să dau bine în pozele din articolele voastre. Totul o să se desfășoare civilizat și corect, cum am învățat. O să fiu iubită? Nu știu asta, sper doar, dacă mă va lăsa într-o zi, să se ducă după una mai bună decât mine, nu mai proastă. Ar fi păcat altfel. Înseamnă că mi-am umplut timpul degeaba.
Tamara s-a lăsat descompusă în cioburi diamantine poate și pentru ca alte femei să-și vadă și să-și recunoască propria reflexie… Poate nici așa nu e bine – să fii femeia idealurilor tale…