candva, imi doream sa ajung mare si sa-mi rasplatesc mama pentru educatia ce mi-a daruit-o, pentru sacrificiile facute ca sa devin un om respectabil.
nu stiam daca voi reusi vreodata, dar, cand ma asteptam mai putin, am plecat intr-o excursie la mare, la Nisipurile de Aur, in care mi-am luat mama. a fost prima ei iesire peste hotare, i-a placut si eu m-am simtit implinita. mi-a multumit si s-a bucurat ca un copil. am fost emotionata.
mare, nisip, viata, cer senin, soare, culoare, verde de diferite nuante, pescarusi, crabi, scoici, meduze... ne-au fost prieteni pentru doua zile.
ne-am intors optimiste si incarcate de frumos si liniste si bucurie ca am putut vedea armonie si viata diversa din jurul nostru...
ne-am intors pe o ploaie infernala, cu nori fiorosi, gri inchis, cu forme de dinozauri si monstri, dar am ajuns cu bine...
