Slăbită am tentaţia să mă întorc din drum. Câţiva paşi înapoi, dar o voce mă mustră şi-mi spune să-mi continuu calea. Ascult.
Soarele strălueceşte prin vitraliile care prind viaţă. Înţeleg că este raza speranţei. Zâmbesc. Întâlnesc oameni dragi, inclusiv pe Andrei, care e tot numai un zâmbet. Clar îmi va merge bine azi, căci zâmbetul lui candid îmi este talisman. Mulţumesc pentru mărţişor, din tot sufletul meu.
Pornesc spre Muzeul Ţăranului Român, la târgul mărţişorului - cu de-ale dorului . La metrou, un domn îmi dă o fiţuică cu o invitaţie la un alt târg, cu aceaşi temă. Zâmbesc. Eu, sunt femeie, şi, mai mult ca oricând, îmi doresc să fiu răsfăţată, aşa că, aştept - dacă merit şi există domni în viaţa mea - să primesc mărţişoare.
Coadă mare la casa de bilete de la muzeu. N-am vazut de mult aşa aglomeraţie. Mă agită, dar mă bucură în acelaşi timp. Bărbaţi mulţi... semn de bun augur... de speranţă că romantismul nu a murit... măa gândesc la cât de norocoase sunt unele femei. Le felicit în gând şi pe unele din priviri.
"Feromonul" de profesoară... este răspândit şi sunt înconjurată de copii care au făcut mărţişoare şi sunt implicaţi în diverse proiecte cu şcoala. :)) Îi ascult, semnez, răspund la sondaje, scriu în cartea ecologică. Cred că intră în atribuţiile mele de om ce dă educaţie.!Sufletul este alinat că mai există astfel de copii... [dă-mi şi mie Doamne unul.... măcar unul].
Venisem pentru poveşti... poveşti fără filtru... voiam de mult să le citesc... să le gust aroma... dar nu ştiu cum, timpul îmi fisura drumul spre ele. Cu greu le-am descoperit şi acum, dar am reuşit. Proiectilul destinului a găsit colţul unde erau ascunse.
Soarele strălueceşte prin vitraliile care prind viaţă. Înţeleg că este raza speranţei. Zâmbesc. Întâlnesc oameni dragi, inclusiv pe Andrei, care e tot numai un zâmbet. Clar îmi va merge bine azi, căci zâmbetul lui candid îmi este talisman. Mulţumesc pentru mărţişor, din tot sufletul meu.
Pornesc spre Muzeul Ţăranului Român, la târgul mărţişorului - cu de-ale dorului . La metrou, un domn îmi dă o fiţuică cu o invitaţie la un alt târg, cu aceaşi temă. Zâmbesc. Eu, sunt femeie, şi, mai mult ca oricând, îmi doresc să fiu răsfăţată, aşa că, aştept - dacă merit şi există domni în viaţa mea - să primesc mărţişoare.
Coadă mare la casa de bilete de la muzeu. N-am vazut de mult aşa aglomeraţie. Mă agită, dar mă bucură în acelaşi timp. Bărbaţi mulţi... semn de bun augur... de speranţă că romantismul nu a murit... măa gândesc la cât de norocoase sunt unele femei. Le felicit în gând şi pe unele din priviri.
"Feromonul" de profesoară... este răspândit şi sunt înconjurată de copii care au făcut mărţişoare şi sunt implicaţi în diverse proiecte cu şcoala. :)) Îi ascult, semnez, răspund la sondaje, scriu în cartea ecologică. Cred că intră în atribuţiile mele de om ce dă educaţie.!Sufletul este alinat că mai există astfel de copii... [dă-mi şi mie Doamne unul.... măcar unul].
Venisem pentru poveşti... poveşti fără filtru... voiam de mult să le citesc... să le gust aroma... dar nu ştiu cum, timpul îmi fisura drumul spre ele. Cu greu le-am descoperit şi acum, dar am reuşit. Proiectilul destinului a găsit colţul unde erau ascunse.
Mă retrag în compania unui ceai alb de iasomie, şi voi citi, răsciti şi răstălmăci cuvinte vrăjite care să aducă primăvara cerută insistent... dar nu a spus nimeni: "Primăvară, primăvară eşti atât de frumoasă şi te rugăm să vii la noi, căci te iubim şi ne lipseşti! "
Toţi... ordonăm... :) Un zâmbet în aşteptarea primăverii, care este pe drum. Călătoreşte cu trenul... iar cum CFR-ul e cum e... mai întârzie câteva ore.
