Ieri, mama îmi povestea că s-a întâlnit cu o prietenăde-a ei, a cărei fată este profesoară în sectorul 5 şi că ei i-a dat primarul Vanghelie diplomă pentru rezultate deosebite cu elevii şi un set pix şi stilou.
- Mama, nu stau eu în diplome. Am atâtea realizări cu elevi, atâtea realizări personale, pixuri şi stilouri de la oameni dragi (oferite pentru autografe)... Mereu ai tot vrut atâtea de la mine.... Predau la unul din liceele bune ale capitalei.. elevii mă apreciază, la fel şi colegii...
- Doar ţi-am povestit ca fapt divers... şi a schimbat subiectul.
De dimineaţă, îmi verific mailul şi găsesc unul de la una din colegele de la şcoala unde am predat anul trecut, în sectorul 5.
"buna,Claudia,
sunt Isabela,de la Sc.114;
ce mai faci?
iti scriu pt ca mi-a dat Daniela (doamna director) o diploma pt. tine si un set cu
stilou si pix de la Dl Vanghelie pt rezultate deosebite obtinute in anii
trecuti".
O sun pe mama şi-i transmit... eu râzând în hohote.
- Ţi-am împlinit şi visul acesta. Vezi ce fată ai?!
- Mulţumesc... acum mă pot lăuda şi eu...
-Cred că fac atâtea lucruri frumoase, deosebite, pe care fta dnei X nu le face... dar în fine... :)
La liceu, am primit cadou de la o colegă pentru tot ce am făcut în acest an şcolar... adică: i-am oferit reviste pentru fiul ei care l-au ajutat să-şi facă lecţiile... am ajutat-o la diverse cursuri cu idei... am înlocuit-o marţi la BAC.
Pe seară, m-am întâlnit cu prietena mea din facultate, prima colegă pe care am întâlnit-o din grupa mea. Azi este o femeie frumoasă, mama minunată a unui băieţel isteţ, criticul meu numărul unu în poveşti...
- Ce face scriitoarea mea preferată? Ce mai scrii?
- Nimic... momentan în afară de ştinţă (şi descperiri).
- Am încredere în tine... eşti muncitoare...
- Ţi-am adus două cărţi pentru concediu (eu am grijă ca toată lumea să citească). "Alegeri" de Ana Lexa şi "Poveştile unei inimi" de Diana Florina Cosmin. Sunt aşa pentru suflet....
- Merg pe mâna ta....
Îmbrăţişări cu dooooor şi dragă prietenie.... :)
