marți, mai 31

Mandra de ce am realizat impreuna cu mamici talentate


Priviti POVESTEALUIDANTE.


Sunt uimita de ce poate face o poveste. :) Nu-mi vine a crede.

Ma bucur enorm ca am intalnit atatia oameni deosebiti, cu suflete pure, ce reusesc sa mai vada jocul si magia povestilor.

Bucurii sa aveti la fiecare pas, dragi mamici, care stiti sa va iubiti si sa va educati copilul. Imi doresc ca, intr-o zi,sa fiu asemenea voua. :) Senina, vesela, magica.


Multumesc enorm de mult tututor celor ce m-au ajutat in promovarea proiectului si au crezut in nebunia mea. Oare povestile mele vor face lumina in sufletele micutilor mici si mari?

Cu emotie in glas si tremur al mainilor,
Va imbratisez cu drag... pe toti si toate ce mi-ati lansat visul ... :)

Asa arata mailul de o cititoare de poveste, fana deja a povestilor mele. Tatal ei i le citeste si din ziarul "Lumina" uneori. De fapt, asa m-a descoperit, iar fiind colegi de cancelarie, a avut "cont deschis" la povesti.

"Sarut mana! Multumesc mult pentru poveste, am ras si m-am bucurat. O voi povesti si prietenilor mei de la gradi. Sunt fericita pentru ca am povestea mea, prima din familie. Tata zice ca are si el telenovela lui, dar cred ca glumeste. Nectaria G. "





eu cu mine





chiar daca nu mai scriu, traiesc intens. uneori sunt prea obosita sa mai continui, asa ca organismul cedeaza, si zac, fortat obligat.

a sosit perioada fara chef de scoala. copiii vor sa faca orice altceva decat sa invete. asa ca schitez lectiile, dar nu scriu "tema pt. aks" sau "cp" sau alte prescurtari invatate din lumea virtuala. desenam si scriem povesti.

copiii de clasa a VIII-a ma invita insistent la banchet. unii imi sunt dragi de i-as lua acasa. altii m-au albit si m-au tinut la o permanenta cura de slabire. am atasat o invitatie foarte finuta.

sambata am fost la copiii orfani din Valea Plopului. m-am simtit putin vinovata ca nu am mers pregatita, dar per total a fost bine. copiii de acolo sunt frumosi, zambitori si extrem de curati. o doamna le dadea napolitane. ii spune unei fetite, sa ia cu toata increderea. la acest indemn, micuta a bagat ambele manute in punga si le-a umplut cu napolitane. lua cu gurita si manca, dar se vedea ca este incomodata. atunci, eu i-am ridicat tricoul si i-am spus sa le aseze acolo. ea, multumita, zambeste larg si respira usurata.
- cum te cheama? intreb.
-Monica.
- si cati ani ai?
-5 ani.
-eu sunt Petre, spuse un baietel care se pune intre Monica si mine.
- ei, ce nume frumos ai!
- da, dar el nu stie cati ani are, adauga Monica.
- nu stii cati ani ai?
- nu, dar sunt mai mare decat ea.
zambesc.
- da, asa este, esti mai inalt decat Monica.

Frumosi sunt! Poate reusesc sa imi gasesc un finut pe acolo. Mi-as dori enorm de mult.

am cunoscut oameni cu suflet de copil... care s-au jucat cu picii. la intoarcere am trecut pe la manastirea Zamfira... unde fusesem candva cu elevii. am spus tuturor ca acolo sunt struti... dar, acestia locuiesc bine merci la manastirea Pisiota. :)) "uite cum dau eu sperante oamenilor... :)" spun in gand vinovata.

in rest, maine e 1 iunie.

va astept la concursul de desene organizat pe PovestileLizei.

imbratisari, bucurii, magie, zambete, impliniri tuturor... de la mic la mare.


luni, mai 30

Pareri despre povestile personalizate

Nu am crezut niciodata ca din acest proiect voi invata si eu atat de multe. :)
Am ales cateva pareri si le multumesc - nu am cuvinte - celor care au avut incredere in mine.
Sa mai adaug ca doar 2-3 prieteni s-au aventurat sa-mi ceara povesti, restul comenzilor venind de la persoane care nu ma cunosteau decat de pe blog? Nu, nu are rost. Insa, vreau sa mentionez ceva: proiectul acesta nu este pentru a ma imbogati, ci pentru a lumina chipul si sufletele cat mai multor copii, si oameni (am scris o poveste lacrimogena si pentru o mama de 70 ani).

1. Buna Claudia

am printat carticica pentru Dante, sunt foarte incantata de ce a iesit, am mai aratat carticica si celor din jurul meu si le-a placut foarte tare ideea. Asa ca eu cred ca e o treaba de succes ceea ce faci tu .
Iti doresc mult mult succes in tot ceea ce faci si sa nu iti pierzi increderea si optimismul.
Cu drag, Vali!


2.
HAHHA mi-a placut!

e o poveste ff interesanta, mai ales ca va trebui sa gasim si un autobuz roshu :) dar se rezolva. mai am o rugaminte: ai putea sa-mi trimiti si vre-o 2-3 poze sa le inserez? ceva cu autobuze..eventual...o sa mai caut si eu;

3.

Doamne, ce poveste frumoasa... multumesc foarte, foarte mult!
Nu am cuvinte sa va multumesc pentru ca va pasa de copiii nostri!
Edi este exact cum l-ati decris si daca nu va suparati, va trimit o poza cu noi.
Cu drag Feli

marți, mai 24

Proiectul sufletului meu

POVEŞTI PERSONALIZATE LA CERERE

Poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară. Ţi-ar plăcea să ai propria poveste? Îţi plac cadourile originale?

“Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire s-o înţelegi.” - Nicolae Iorga

Aşa s-a născut miniproiectul “Poveşti personalizate”. De 1 iunie, de ziua copilului dvs., al nepotului, al finului, al colegului de bancă al fiului/fiicei puteţi oferi un cadou personalizat. Mi s-a părut original. Fiecare persoană are propria poveste. De aceea, am nevoie de câteva date personale, cum ar fi: vârstă, pasiuni, preferinţe culinare, culori, etc. Mai multe detalii găsiţi aici: http://povestilelizei.blogspot.com/2011/05/povesti-personalizate-pentru-copii.html

Prima cerere de poveste: “Draga mea te voi promova, la toti prietenii mei. M-am uitat pe blogul tău, şi e o idee foarte bună, acea de a crea poveşti personalizate copiilor. Eu ţi-aş sugera să extinzi proiectul şi pentru oameni mari, crezi că poţi? Eu vreau 3 poveşti, ai o comandă fermă de la mine, vreau o poveste pentru Luca ( e adevărat că e micuţ, dar deja a început să fie înnebunit după poveşti. El debordează de energie, veselie, entuziasm, iubeşte copiii, poveştile şi caii, vrea tot timpul poveşti cu cai!!!!!!!!!)”

Astfel, s-a născut povestea pentru Luca. Vă împărtăşesc un scurt fragment.

EXEMPLU 1:

POVESTE PENTRU LUCA

Într-o zonă în care pădurea putea fi privită de sus, se întindeau dealuri verzi. Iarba de un verde smarald te îmbia să o îmbrăţişezi, să o miroşi şi să te joci cu ea. Din loc în loc, flori de diferite culori, vesele şi plăpânde te chemau să le admiri.

Acolo, l-am cunoscut pe Luca. Mare ştrengar. Cine nu-l cunoaşte, ar fi cazul să dorească a-l întâlni. De ce? Este un băieţel vesel, care adoră caii. De unde această pasiune?

Cândva Luca primise un ponei de pluş. Dormea cu el la prânz şi seara. Jucăria îi ştia toate visele, toate dorinţele, toate friciile şi bucuriile.

- Mi-aş dori foarte mult, ca într-o bună zi să pot călări un cal adevărat.

Dar, am fost surprinsă când mi s-au cerut poveşti pentru oameni mari. Colegi, prieteni, dar chiar şi medici cărora persoanele respective le purtau recunoştinţă.

EXEMPLU 2:

POVESTE PENTRU CORNELIA

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Cornelia, asistent medical, are nişte ochi verzi, expresivi şi atât de frumoşi că i-ai vinde ca pietre preţioase de ai avea posibilitatea.

Când primăvara îşi intră în drepturi, nimeni şi nimic nu o opreşte pe femeia sensibilă, să pornească pe alei, să asculte trilul păsărilor, să adulmece mirosul florilor al căror boboci pocnesc cu dor de lumină şi mângâiere, să se lase răsfaţată de razele năzdrăvane ale soarelui rotund şi vesel ca o portocală.

Ea, Cornelia, este femeia cu suflet candid, însorit ca o dimineaţă senină de vară, voios şi sprinten ca un copil ce primeşte o jucărie pe care vrea să o testeze cu nerăbdare. Ea este femeia cu simţul umorului tot timpul activat şi pus pe şotii.

Testimonial:

1. “buna Clau,
foarte frumoasa povestea.
de abia astept sa vad ce reactie o sa aiba stefania!
astept 1 iunie mai ceva ca ea.
iti multumesc mult pentru ciumimileasa, ca ea asa ii zicea, mai stii?
pupici.”

Sperând că v-am stârnit curiozitatea şi pasiunea pentru poveşti într-o lume destul de tristă, vă aştept să-mi scrieţi.

Toate drepturile asupra textelor aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com

duminică, mai 22

Inteligenta zodiei Taur

Taur

Inteligenta asezata in tipare fixe

Inteligenta tipului caracteristic pentru zodia Taurului dezvaluie un spirit realist si practic cu mult bun simt, care vede lucrurile cu simplitate si le judeca sanatos. Inteligenta nu trebuie sa inceteze niciodata sa fie eficienta; ea trebuie sa slujeasca utilizarii, exploatarii sau asimilarii lucrurilor. De aceea, el stie sa se serveasca de obiecte si sa se instaleze practic in viata materiala. Mintea lui incepe prin a gindi cu mainile: are o inteligenta care pipaie care vrea dovezi evidente pentru a crede. Aceasta inteligenta este deci facuta sa evolueze in concret, in concretul realitatii pe care nu il paraseste niciodata pentru vreo iluzie. Aceasta minte trebuie totusi sa se teama sa creada prea mult in aparente; nativul este mai mult ca oricine victima iluziei simturilor. Simtul realului e prea adesea limitat la viziunea ingusta a individului practic. Taurul este un bun observator, obiectiv, pe care emotiile nu il prea stanjenesc in judecata. Nativul asimileaza incet lucrurile, asupra carora este obligat sa revina de mai multe ori. Trebuie cu adevarat sa-si indese ideile in cap. in schimb, stie ca tot ce a asimilat mintea sa este cistigat o data pentru totdeauna, retinut intr-o continua si durabila disponibilitate. Venus in semn de Pamant confera inteligenta mai sensibila la greutatea ideilor, decit la stralucirea si mobilitatea lor. O data ce a tras o concluzie, aceasta este definitive, taurul nu se lasa influentat. Se stie, de altfel, ca ii trebuie timp ca sa inceapa ceva.Inteligenta sa nu face decit sa urmeze acelasi proces fiind mai mult decat conservatoare. Totusi taurul merita premiul pentru inteligenta cu care stie sa isi aleaga obiectivele imediate, concrete, practice si cat mai simplu de atins.

sâmbătă, mai 21

despre lucrurile frumoase pe care le primesc

tocmai ce mi s-a spus ieri, ca eu cunosc multi oameni interesanti. da, poate asa este. primesc multe informatii utile, frumoase si binevenite pentru alinarea sufletului. unii oameni ma dezamgesc exact in momentul in care incep sa le acord incredere. altii, ma fac pe mine vinovata ca ceva in relatia noastra nu functioneaza. da, stiu unde gresesc. mi-e teama sa ies din ritmul meu de viata. mi-am facut planuri, am un program incarcat, care imi panseaza sufletul. dezamagirile, rautatile, faptul ca oamenii imi folosesc cuvintele pentru a ma rani - un gest lipsit de umanitate -, absenta cuvantului dat, si multe, multe altele... m-au facut sa am grija de mine cu mare atentie. pretuiesc timpul. am lacune pe care imi doresc cu ardoare sa le umplu. nu pot spune ca ma plictisesc cu mine. am zile in care da, mi-as dori sa intalnesc anumiti oameni, sa aud vocea altora si tot asa. am pretentia ca cei care ma cunosc de ani de zile, sa-mi ofere surprize: o floare, o acadea, o vata de zahar, un pix, un semn de carte. insa, stiu din experienta ca, aceste momente de liniste sunt destinate pentru incarcarea sufletului cu energie si voie buna.

de fapt, voiam sa va impartasesc o poveste minunata, cu dragoste si despre dragoste, primita pe mail. este scrisa de Paulo Coelho.

”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.

De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.

Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.

“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”

Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.

Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.

El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.

“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”

“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”

“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”

“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”

“Si asta te intristeaza?”

“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”

“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”

Duna a ezitat un moment, apoi a spus:

“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”

“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.

“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”

A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:

“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”

“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”

“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”

Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.

In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.

Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.

Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.”

Paulo Coelho

Rabbit Hole

RABBIT HOLE de David Lindsay-Abaire

Traducerea: Adina Oniciuc

Cu: EMILIA DOBRIN, CATALINA MOGA, EMIL MANDANAC, NICOLETA LEFTER, COSMIN PANAITE

Un spectacol de: Alexandra PENCIUC si Mariana CAMARASAN

Video: Alexandru Iures

Montaj: Radu Mogildea

Foto afis: up2pixel.com

Durata: 120 minute (fara pauza)

Un proiect finantat de BENEVO REAL ESTATE INVESTMENTS

Pretul biletelor: 30 LEI integral si 20 LEI redus

"Intre ce alegi si ce ti se da, intervin permanent versiuni - reale sau imaginare, posibile sau chiar probabile.

Gandul ca undeva poti fi tot tu - traind altceva, poate ceea ce ti-ai dori sa traiesti - devine exact lucrul de care ai nevoie.

E o iluzie sau poate nu e o iluzie, dar atunci cand nu te mai regasesti in nimic din ce te inconjoara, e necesara.

Un spectacol de teatru, ca si spectacolul nostru, este o versiune - intr-un fel, intr-o masura - chiar o versiune a noastra"

Alexandra Penciuc si Mariana Camarasan

Conjugarea verbului "a crede"

Dragoste şi alte dependenţe

Dragoste şi alte dependenţe/ Love and Other Drugs

  • Regia: Edward Zwick
    Ţara: SUA, 2010
    Durata: 1h 55 min
    Comedie romantica
    Cu:Jake Gyllenhaal, Anne Hathaway


Bazată pe cartea autobiografică Hard Sell: The Evolution of a Viagra Salesman a autorului Jamie Reidy, comedia romantică Love and Other Drugs explorează deopotrivă metodele lipsite de etică ce se practicau în anii '90 în industria farmaceutică din Statele Unite ale Americii şi idila frumoasă care se înfiripă între un agent de vânzări ambiţios şi o artistă rebelă. Maggie Murdock (Anne Hathaway) este o tânără independentă, sexy, inteligentă, deschisă la minte şi nonconformistă, care nu permite niciunui obstacol să-i stea în cale şi care este sceptică cu privire la dragoste, mai ales că a fost diagnosticată cu maladia Parkinson în primul stadiu de evoluţie.

Fără să muncească prea mult, dar dispunând de capacitate de persuasiune şi de un farmec irezistibil ce îl ajută să cucerească toate femeile, fie că sunt doctori, asistente medicale sau cliente, Jamie Reidy (Jake Gyllenhaal) este un as în domeniul vânzărilor de medicamente. Numai că întâlnirea cu Maggie şi modul în care evoluează relaţia lor îl iau prin surprindere pe Jamie şi îi schimbă ordinea priorităţilor în viaţă. Relaţia îi ajută pe amândoi: Maggie luptă mai uşor cu boala, iar Jamie învaţă ce înseamnă iubirea adevărată şi nu mai pune munca pe primul plan.



cand toate vin la momentul potrivit




Viata imi ofera lamai, iar eu am invatat sa fac cea mai delicioasa limonada. Amestec zaharul cu o veselie molipsitoare. Chiar daca nu obtin ce imi doresc, ma bucur de tot ce mi se ofera.
Astazi, desi fara chef si cam adormita, elevii mi-au spus ca sunt foarte frumoasa. cei de clasa a 8-a m-au rugat insistent sa particip la banchet. Adevarul e ca am petrecut doi ani - grei ani - impreuna. Le-am spus - si nu am exagerat - ca m-au suparat foarte mult si nu vreau sa particip. Cativa, agatandu-se de mainile mele, ca maimutele la zoo (iar mie imi plac maimutele) - m-au implorat: "dar nu am fost toti rai, va rugam, veniti!!"
In drumul spre casa, citind un mesaj telefonic, am pierdut autobuzul. Cand mi-amridicat ochii din varful pantofilor, o prietena draga, pe care nu o mai vazusem de anul trecut de prin august, ma priveste insistent, zambind, nevenindu-i a crede. Primesc o carte ce-mi era oricum destinata. Sunt intrebata ce mai fac, "caci de frumoasa tot frumoasa esti". Multumesc, raspund. Niciodata nu am crezut in lozinca: "frumusetea deschide usi"... insa acum, la cat sunt de obosita, da, as vrea sa deschid multe usi, si apoi sa imi folosesc inteligenta si talentul pentru a ramane acolo pana la pensie, si sa fiu utila si sa promovez educatia in lume si rolul creatvitatii in educatia copiilor. (iar bat campii si seman vise si culeg nimic).

Zilele acestea primisem o invitatie la film... asa ca, dupa ce am mancat un morcov si o ridiche (bineinteles fermecata) am pornit spre oras. Filmul este senzational "Dragoste si alte dependente"... O comedie romantica, cu scene interzise copiilor sub 15 ani. La unele si eu am avut ochii acoperiti. Ha ha ha. Maggie (un nume atat de gingas) este bolnava de Parkinson. El, Jamie Randall, un egoist, preocupat de bani, se indragosteste de ea, si este dispus sa o iubeasca si in momentele in care boala se va agrava. Este o lectie minunata de viata... :) Asa am perceput eu filmul, care am renuntat de muuult sa credin puterea dragostei. Am trait anumite scene pe care, candva, cand eram cu capul in norii pufosi ai dragostei, mi le doream sa le incerc. Nimic spectaculos. de exemplu, ei doi citind. El cu capul asezat in poala ei. Da... vise de intelectual injectat cu prea multe romane siropoase.


vineri, mai 20

in ultimele zile

ploaie. umbrela noua.'"Rabbit Hole" o piesa jucata la teatrul ACT senzational. O recomand.
incepe Gala Absolventilor UNATC. Spectacole cu intrare libera. Detalii AICI.
un proiect nou inceput de mine. scriu despre el si aici. poate acest blog este mai urmarit decat cel de povesti.

Dragi părinţi,

Ştiind că se apropie Ziua Internaţională a Copilului, am încercat să găsesc ceva special pentru ei. Mi-a trăsnit ideea de a scrie poveşti personalizate pentru copiii dvs. Îmi scrieţi ce pasiuni are copilul dvs., vârsta, iar eu scriu o poveste specială pentru el. Fiecare copil va avea propria poveste. Mă voi strădui ca şi prezentarea să fie într-o formă deosebită.

Poveşti personalizate puteţi comanda şi pentru copiii prietenilor, fini, nepoţi etc. la zilele lor onomastice.

Pentru uzura neuronilor mei, am hotărât ca preţul pentru o poveste să fie de 15 lei.

Este o propunere. Ce părere aveţi? Pentru comenzi, îmi puteţi scrie aici: claudia_groza@yahoo.com

Mulţumesc mult că îmi citiţi POVESTILELIZEI.

Vă aştept cu drag!

luni, mai 16

Dorinte... si impliniri

Imi este un dor nebun de teatru. Criza m-a afectat din plin la acest capitol. Am investit in carti, dar nu am mai ajuns la teatru.
Chiar aseara mi-am exprimat dorinta... trecand putin prin Herastrau si asistand pentru cateva minute la o reprezentatie a Teatrului Masca.
Azi, tocmai terminasem orele, si ma suna o prietena:
"Clau, am facut rezervari pentru joi, ora 19, la Teatrul Act. Te tenteaza?
- Daaaaaaaaaaa..... sigur. Multuuumesc!"

De-abia astept. Desi joi e ziua mea infernala... vineri va trebui sa merg la sustinerea unei teze de doctorat a unei colege de la institutul unde am profesat 2 ani si 7 luni. Nu conteaza. Cand imi place ceva, nu mai simt oboseala.

un mac


cand cerul se crapa precum un pepene copt si zemos,
visele mele se unesc si capata forma de dragoste.
bratele dorului ma incalzesc si imi dau energie,
razele victorioase iesite dintre nori,
imi rasfata chipul si sufletul.

un mac ratacit printre spicele de grau,
imi sopteste ca sunt frumoasa.
ii zambesc si ii ating discret petalele plapande.
se deschide la maxim, se clatina si moare.

o randunica trece printre noi, tinandu-ne de maini.
e vesela si totusi singura.
uneori se poate si astfel. singuratatea te face sa te regasesti.
sarutul ce-mi mangaie parul, ma linisteste.

duminică, mai 15

Un blog interesant despre Romania vazuta de Richard

stiati ca inca se mai filmeaza filme istorice la noi in tara? din cate am aflat la Calugareni. un blog cu frumuseti - femei frumoase, picturi, natura, orase - este Romania seen by Richard.

Linkul il gaseti AICI.

VA ASIGUR CA AVETI CE VEDEA.... NAVIGATI CU INCREDERE.

sâmbătă, mai 14

Blogul "Fotografii din Bucuresti"

A fost o vreme, in care m-am indragostit de fotografie. Este o arta. Internetul mi-a dat posibilitatea sa descopar oameni talentati in acest domeniu.
Zilele trecute, plimbandu-ma pe bloguri, am descoperit blogul fotografiilor din Bucuresti. Sunteti curiosi? Priviti AICI[fotografiidinbucuresti].

Multumesc!

Semanam???


O prietena, Georgiana, fascinata de limba franceza, imi spune ca seman cu aceasta actrita frantuzoaica. :) Filmul se numeste "Mademoiselle Chambon". 2009

un 14 mai din anul 2011

trezita de razele blande ale soarelui, ies in curte si ma inviorez imi beau cafeaua, verific mailul. am primit un mail de incurajare. multumesc! e bine sa stii ca ai alaturi oameni pe care te poti baza sau pe umarul carora sa te plangi.

uneori sunt absurda. vad pe messenger persoane de care mi-e dor sau mi-as dori sa comunic cu ele. am impresia ca atunci cand ma vad online, ele dispar intentionat. poate e adevarat, poate e in mintea mea. poate unde imi doresc eu foarte mult sa discut.

ajung in vizita. silueta imi permite sa port o rochita din blug (pe care o am de ani). e o rochita sexy, adica scurta. prietena mea, care lucreaza la CORINT, si pe care o admir - azi chiar ii spuneam ca eu asociez salata orientala cu ea, caci ea mi-a pomenit intr-o dupa amiaza cand ne intorceam amandoua infometate de la scoala unde predam, ca face salata orientala - a scos o carte superba, "Statele Lumii" la care a lucrat ca redactor enorm de mult. Este atat de bine structurata, colorata,hartile bine alese si clare. M-a fascinat. Coperta este foarte frumoasa., colorata, vie. Te atrage ca un magnet! De-abia astept targul de carte BookFest din mai. Felicitari Geani! Sunt mandra de tine, si multumesc ca imi porti de grija. Promit ca nu fac o criza biliara ca mi s-au luat orele de la scoala. :))

De-abia astept sa am o lansare de carte. Cat va mai trebui sa astept, sa traiesc cu speranta? Nu stiu... Legat de povesti, am primit ajutorul si sustinerea unor persoane care nu ma cunosc decat din ce am scris. Atat. Nu-mi vine sa cred ca mai exista astfel de oameni. Nu-mi vine sa cred ca transmit incredere.

Chiar ar fi timpul sa fug la scris... Am hotarat sa scriu pe hartie. Seara magica! Nu uitati, e Noaptea Muzeelor. Nu ratati! Magia, bucuriile, zambetele si implinirile sa va cucereasca sufletele!

vineri, mai 13

tristete....

mi-e dor sa dansez. pornesc radioul. calc camasa si fusta ce ma vor mangaia azi, apoi dansez. asa cum simt, dupa ritm.
primesc un mail care imi aduce un zambet.
plec spre scoala. port tocuri. zgomotul parca ma deranjeaza.
doamnele directoare nu stiu cum sa imi spuna ca, orele mele au fost luate la restrangere de activitate. le pare rau. si mie. sunt stingherite. un coleg de matematica regreta ca mi s-a intamplat asta.
- C., poti sa fii desteptul desteptului, sa fii poleit cu aur, daca nu ai dramul acela de bafta, degeaba.
- da, ai si tu dreptate.
- poate-mi va fi mai bine. poate ajung acolo unde imi dorec.
- asa sa fie. meriti.
povestesc unui prieten ca sunt trista.
- nu ai obosit sa fii trista?
- ba da, cred ca am obosit. adevarul e ca s-au strans multe, de prin toate cotloanele.

nu e totul atat de negru, doar ca mi-e sila sa mai invat sa dau examen, sa ma stresez pentru un salariu mizerabil - chiar scria presa azi ca profesorii sunt cei mai saraci angajati din Romania. imi amintesc de un domn care cersea pe unul din bulevardurile capitalei, cu diplomele atarnandu-i de gat. am inteles in ce tara traiesc. cine o conduce. si mai ales cum.
si inca mai am puterea sa cred, ca in curand voi face ceea ce imi place cel mai mult, dar si castigand ceva.

ma gandesc la o mini afacere personala. daca m-as casatori cu un barbat bogat, mi-as dori sa imi deschid o scoala sau o gradinita. insa, nu am sansa aceasta. (ha ha ha - glumesc!). vreau sa fac ceva in domeniul educatiei. VREAUUUUU! sa ma ajute cineva.

am inceput o dieta cu morcovi. de ce? ca sa vad mai bine realitatea.

joi, mai 12

oare ce va fi? oare cum e mai bine? nu mai stiu...

uneori viata mi se pare atat de nedreapta. am mai spus-o, si nu vreau sa insist, caci oricum nu se rezolva nimic. nu inteleg cum pe unii D-zeu ii ajuta si fara post, rugaciune, cu rautati grele la activ... iar pe altii ii lasa de izbeliste, cu toate ca isi indeplinesc canoanele.

o colega tare frumoasa, divorteaza. stie ca imi doresc foarte mult o familie, si imi spune: "Claudia, nu face prostia pe care am facut-o eu. am accept de gura parintilor sa ma casatoresc, ca sa ma chinuiesc acum cu justificari, a cui vina este mai mare si de ce. daca nu simti ca acel om este ceea ce te face sa evoluezi, stai in banca ta."

o alta colega, imi spune ca i s-a luat postul la pretransfer. s-ar parea ca si pe al meu. mama, imi spune ca as putea sa stau acasa, un an, ca oricum castig mai mult din somaj decat daca ma duc la scoala, plus stresul. nu stiu ce va fi. ma doare. uneori le mai dau dreptate si elevilor: sa nu mai invete atat. pe mine la ce m-a ajutat? singurul aspect pozitiv este acela ca, am avut sansa de a discuta cu oameni intelectuali in adevaratul sens al cuvantului.

mi se cer de catre colege teme la diregentie sa isi semneze condica.
- hai, ajuta-ne, ca tu esti cu povestile.
- Da, va scriu o poveste, dar temele la dirigentie ma chinuiesc si pe mine.
rasete. vii, obosite, triste.... dar rasete.

ploua in Bucuresti din soare arzator la un moment dat. elevii imi spun:
- Doamna, a devenit chiar plictisitor.
-Subscriu, asa este.
o eleva arunca nervoasa cartea si caietul, spunand ca ea nu mai vine la ora de biologie, ca a invat pana la 2 dimineata si eu nu o ascult.
- Sa vezi cum va fi cand nu te voi mai primi eu la orele mele daca mai ai astfel de manifestari.
Copii nervosi, agitati, obraznici - dau efectiv peste tine daca nu te feresti -, alearga bezmetici, cu sau fara directie. E o generatie tare ciudata. Uneori, i-as inregistra, si as trimite filmuletele unor specialisti.... parca nu sunt de scoala normala totusi.
O eleva de-a 8-a dormea la ora. I-am zis sa se duca acasa, ca-i motivez eu absentele pe ziua de azi, dar mi se pare penibil sa stai sa dormi, ca in gara. Mi-e sila de scoala uneori. Ma trezesc ca ma intreb ce caut eu acolo, in mijlocul lor. Ei sunt pierduti de mult...


mi-e teama. imi doresc sa fac lucruri frumoase, dar cand vad nedreptatea cum creste precum vata de zahar care se infoaie pe bat, m-as ascunde precum cartita in pamant... pana cand? pana cand voi fi fericita. si implinita.

iar am nevoie de oameni in viata mea. si nu e bine. e cazul sa stau cu mine. sa ascult muzica. sa dansez si sa cant. sa invat ceva in fiecare zi. un vers, un cuvant, o propozitie intr-o limba straina. orice.

am expediat trei carticele cu povesti. doamna de la ghiseu foarte dragut. o stiu de o viata. primesc si un zambet. wooow. multumesc! primesc caci imiface bine. daruiesc zambete. imi multumeste si dansa. Ce bine ca mai exista si astfel de oameni.

o seara cu povesti imi doresc! scrise sau lecturate. vedem.

va doresc ca zambetele sa va mangaie chipul, bucuriile sa se ascunda in buzunarele dvs. , iar magia sa dea roade.

miercuri, mai 11

Daca

Rudyard Kipling, scriitor distins cu Premiul Nobel pentru Literatura (1907), autorul 'Cartii junglei'.

Daca esti calm, cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand Omenirea
Nu crede, dar ii crezi si ei cumva;
De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi, dar nu-ti faci visul astru;
De poti sa speri, dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si in acelasi fel;
Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata
S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plangi cu un oftat macar;
De stii, cu nerv, cu inima, cu vana,
Drept sa ramai, cand ele june nu-s,
Si stai tot darz, cand nu mai e stapana
Decat Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata
Ca si-n Multime, nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;
Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o intreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
si, mai mult, fiul meu: atunci esti Om!

(trad. Dan Dutescu; exista mai multe traduceri in romana; aici gasiti si versiunea originala)

una, alta adunate şi sortate

după amiaza de ieri a fost mai mult decat divină. toate lucrurile au decurs şnur. am primit zâmbete, sfaturi, am luat decizii. am povestit şi am primit cadou pentru ziua mea. o iconiţă cu Sf. Muceniţă Irina, sărbătorită pe 5 mai. Când am văzut am fost impresionată. M-am simţit vegheată şi ocrotită.

întorcându-ne în compania tunetelor, fulgerelor şi picăturilor cât bobul de mazăre, am povestit întâmplări haioase.

am avut o seară în care mi s-a aprins dorinţa nebună de a discuta cu oameni. unii au răspuns mizerabil. alţii nu au apărut deloc. altora li s.a făcut somn. am scris fără spor la teză, apoi m-am retras în lumea cărţilor.

am primit un peşte. mă uit la el, şi mi-e milă că stă captiv.

de dimineaţa, la prima oră, primesc mesaj. citesc adormita. nu inteleg. mai citesc o data si aflu ca un bun prieten a devenit tata. ma bucur. imi dau lacrimile. e ceea ce mi-as dori si eu. strang din dinti, imi innec lacrimile. stiu ca va fi un tata bun. mi-a fost alaturi in momente grele, m-a susţinut când am început să scriu poveşti. mi-a făcut rubrică specială pe site-ul lui pentru a scrie ce doresc.

plec la şcoală să înlocuiesc o colegă.

- Doamna, sunteţi profă de bio?
- Da.
- Şase vine diriga.
- Doamna, de ce aţi venit la şcoală? Nu e ziua dvs. liberă?
- Ba da, am venit în vizită. Mă plictiseam acasă. Să fiţi cuminţi.
- Doamna am lua un 10 la geografie.
- Bravo. Felicitări.

Am parcat aiurea. Am emoţii. În final, plec.

Maşina de spălat porneşte şi gândurile hai hui. Convorbire cu un om cu suflet mare, care mă înţelege, mă încurajează, îmi stârneşte lacrimi. Mi-e teamă de mine... Îmi doresc prea mult? Mă liniştesc şi mă canalizez pe ceea ce pot realiza singură.

marți, mai 10

Ma grabesc si am devenit uituca :)

tastez pana tarziu in zorii diminetii. nu-mi place sa scriu la teza de doctorat, in care am crezut, am iubit subiectul si ceea ce am pus acolo. faptul ca am gasit mereu oameni care sa ma ajute, care au crezut in mine si mintea ce mi-a fost daruita, a deranjat pe unii, de care depind in mare masura aucm, sa finalizez si sa sustin lucrarea. sper sa ma adun si sa scriu, si sa evidentiez noutatile aduse. nu pot revolutiona eu stiinta, dar macar aduc anumite analize, anumite rezultate, care - IMI DORESC ENORM - sa fie de folos in arta.

dimineata, opresc telefonul din 10 in 10 minute. as mai dormi. dar nu se poate. asa ca, trezire, si drum bun spre scoala.

nu am deloc rabdare si-mi doresc sa fiu buna in tot ce fac. ma supar cand sunt depasita de alti soferi, ma supar ca nu conduc atat de bine pe cat mi-as dori, ca nu am scapat inca de teama de sofat, desi ma descurc. mi-as dori sa am tupeu si sa indraznesc mai mult.

ma aventurez in o mie si una de lucruri. trimit mailuri cu idei, cu proiecte pe te miri unde. pastrez mesajele o perioada. daca nu mi-au raspuns cand am crezut eu de cuviinta, le sterg. si rau fac.
azi, ma suna o doamna ca este interesata de proiectul meu, de ceea ce vreau sa fac. buun. multumesc! dar ce v-am zis ca vreau sa fac? oare pot face ce am promis ca fac? pana ne vom intalni la sedinta,imi amintesc sau reconstruiesc planul. macar de s-ar face.

copiii si povestile imi deschid usi spre o alta lume, o educatie altfel. ma bucur sa ma invart in medii cu oameni deschisi catre frumos, care pot vedea culoarea din fiecare poveste. e minunat ca incet incet fac si altceva. sper sa am capacitatea de a reusi pana la final. nu vreau sa ma entuziasmez inca, dar promit sa lupt, sa muncesc si sa cred in ceea ce fac. stiu ca, de voi pune un dram de suflet, un zambet si voie buna, lururile vor creste precum cozonacii fermecati.

da, sunt obosita.... si grabita. sa fac multe lucruri, sa intalnesc oameni deosebiti, sa iubesc, sa citesc, sa scriu, sa finalizez toate lucrurile incepute care merita terminate cu brio, sa imbratisez oameni dragi, sa calatoresc putin, sa petrec timp cu sufletul meu. nu e bine. e cazul sau timpul sa incetinesc motoarele, si sa iau totul calm, cu migala si incredere.

a iesit soarele, dupa o rapaiala de zile mari... ma pregatesc sa pronesc la drum, intalnirea cu doua persoane dragi sufletului meu: Iuliana si Dee. :)

va doresc bucurii, zambete, minuni si magie in aceasta dupa amiaza! fie ca visele voastre sa prinda contur.

luni, mai 9

carti, ploaie, educatie, ploaie


sunt neserioasa. imi zic de nu stiu cand ca nu mai scriu pe aici. adevarul este ca nu mai am timp, cititorii se raresc. pe multi dintre ei ii pot contacta altfel... dar, stiu ca mai sunt cativa care citesc, fortat sau cu placere. pentru ei, continuu sa scriu.

ploua. m-am plictisit pana peste cap de ploaie. de ziua mea a plouat non-stop. nu am vazut asa ceva de cand mama m-a facut, cum se spune in popor. ieri m-am dus sa-mi cumpar lampi solare pentru gradina din OBI. la marginea orasului. am condus pe ploaie. urasc sa fac asta, caci stergatoarele ma obosesc. cat am stat la cumparaturi a fost ok. (am vazut atatea lucruri frumoase: oglinzi, dulapuri, gresie, faianta; visam cum e sa iti faci o casa asa cum ti-o doresti; flori superbe; balansoare). adica n-a plouat. cand sa asezam cumparaturile in portbagaj, s-a pornit o rapaiala de zile mari. si condu Claudia cu stergatoarele mergand continuu. cumplit. iar in Bucuresti, cum ploua putin, cum toata circulatia este data peste cap.

acasa, mi-am facut un cappuccino si am citit. ce? "Poveste Japoneza" de Catinca Oprea si poeziile Ralucai Anton, "Trilogia verdelui". Recenzia este facuta de prof. dr. Tudor Opris, un biolog deosebit, care a scris biologii distractive. Un profesor care te facea sa devii fascinat, beat, hipnotizat de biologie. Cunosc ambele scriitoare. Le-am intalnit la primul atelier "Incubatorul de condeie". Catinca a trebuit sa scrie o poveste despre mine, eu despre ea. Culmea este ca ne asemanam pe alocuri. De aceea si scriem povesti (cu pilde) pentru copii. Raluca, este o fata carliontata - (vedeti in fotografie) mereu mi-am dorit sa am parul asa rebel - eleva in clasa a XII-a la un liceu pedagogic dintr-un oras adiacent capitalei. A castigat un concurs de poezie, am felicitat-o. Si-a amintit de unde ma cunoaste (eu sunt disperata sa cunosc oameni, si lucrul cu microscopul m-a facut sa am o memorie vizuala buna). I-am recomandat sa participe la un concurs de poezie. Ea mi-a spus ca deja a debutat. Mi-a trimis volumul de poezii, ce a sosit exact de ziua mea. Cu autograf si urarea de la "La multi ani!". Sunt norocoasa sa intalneasc astfel de oameni talentati, tineri, frumosi, de la care invat. Nu-mi este rusine. Da. Invat de la tineri, de la soare, de la necuvantatoare, de la ramuri, de la tot ce ma inconjoara.

astazi, pe fuga, am citit pe blogul "Carti dragi" despre "Ingerul a strigat" de Fanus Neagu. In Diana am incredere. Stiu ca ce citeste ea merita citit sau este lectura obligatorie pentru suflet si minte. Aveam cartea in biblioteca. am insfacat cu pofta cartea si am inceput lectura. Am fost atat de captivata, incat imi doream sa chiulesc de la scoala. Dar, am zis "hai, poti face efortul". Efortul nu a meritat. Mama unui elev care l-a batut pe altul de a lesinat de durere, drept "premiu" i-a cumparat un telefon performant. Si, ce sa-i mai spui tu ca profesor? Cum sa-l faci sa inteleaga ca nu e bine ce face? No comment. Sunt curioasa cum se va purta acest pusti cu parintii peste cativa ani, cand va deveni major.

seara placuta! lecturi minunate. recreere maxima. ganduri senine, zambete si bucurii!