Am pornit pe o vreme ploioasa si mohorata spreo scoala particulara. Frumoasa cladirea. Holurile sunt decorate cu munca elevilor. O multime de lucruri atractive. Simti ca esti intr-o institutie de invatamant. Este spatioasa si luminoasa scoala. Elevii sunt putini. Cate 15 intr-o clasa. Tot sa lucrezi asa.
Il iau pe Tobias si mergem intr-o clasa de II-a. Ce frumooooos! Ne asezam pe jos. E atat de curat. Au covor in clasa (nu plin de hartii si mancare cum este in scolile de stat; pote citesc si elevii mei).
Ma prezint. Ei stiu sa citeasca.
-Oaauu... tu ai scris cartea?
-Da, eu.
-Cum ai scris-o? Cu stiloul? Arata-ne.
-Inseamna ca tu esti o autoare?
-Da... sunt.
-Dar nu esti foarte cunoscuta.
-Am scris de abia 3 carti.... unele povesti se aud la radio Itsy Bitsy.
Ne asezam in cerc.... unii stau pe burta (asa lecturam cand eram mica) si citim pe rand. Copiilor le place. Mai ales ca tocmai fusese un incident cu un elev mai mic, care fusese jignit, spunandu-i-se "maidanez" de catre unul de la a II-a. Constat ca banul, uneori strica educatia. Unii parintii considera ca oferindu-le copiilor bani, acestia sunt fericiti, iar ei pot sa munceasca pana tarziu in noapte... Alti parinti investesc in educatia copiilor, dar le ofera atentie, dragoste, incredere... le dau acel gram de bun simt.
Aceasta promovare a lui Tobias... este in primul rand o lectie pentru mine... ca viitor parinte. Sper sa nu uit aceste lectii... unele atat de triste... si dure. Nu ne dam seama ce frustrati vor deveni acesti copii, care traiesc singuri... dar in lumea banilor.
La o alta clasa de II-a (aveau ora de lectura; fiecare copil citea - pe jos - o carte; nu stiu daca la stam exista astfel de ore), le vorbesc putin despre vise.
- Eu vreau sa zbor.
- Eu vreau sa am un iepure.
- Eu vreau sa castig 50.000 de euro.
- Eu vreau sa nu am niciodata soareci in casa.
- Eu vreau sa ma sinucid.
- Eu vreau sa devin vedeta si sa am succes.
Destul de socante dorintele unor copii de numai 8-9 ani.
