sâmbătă, februarie 23

Tobias la scoala prticulara

Am pornit pe o vreme ploioasa si mohorata spreo scoala particulara. Frumoasa cladirea. Holurile sunt decorate cu munca elevilor. O multime de lucruri atractive. Simti ca esti intr-o institutie de invatamant. Este spatioasa si luminoasa scoala. Elevii sunt putini. Cate 15 intr-o clasa. Tot sa lucrezi asa.
Il iau pe Tobias si mergem intr-o clasa de II-a. Ce frumooooos! Ne asezam pe jos. E atat de curat. Au covor in clasa (nu plin de hartii si mancare cum este in scolile de stat; pote citesc si elevii mei). 
Ma prezint. Ei stiu sa citeasca.
-Oaauu... tu ai scris cartea?
-Da, eu.
-Cum ai scris-o? Cu stiloul? Arata-ne.
-Inseamna ca tu esti o autoare?
-Da... sunt.
-Dar nu esti foarte cunoscuta.
-Am scris de abia 3 carti....  unele povesti se aud la radio Itsy Bitsy.
Ne asezam in cerc.... unii stau pe burta (asa lecturam cand eram mica) si citim pe rand. Copiilor le place. Mai ales ca tocmai fusese un incident cu un elev mai mic, care fusese jignit, spunandu-i-se "maidanez" de catre unul de la a II-a. Constat ca banul, uneori strica educatia. Unii parintii considera ca oferindu-le copiilor bani, acestia sunt fericiti, iar ei pot sa munceasca pana tarziu in noapte... Alti parinti investesc in educatia copiilor, dar le ofera atentie, dragoste, incredere... le dau acel gram de bun simt.
Aceasta promovare a lui Tobias... este in primul rand o lectie pentru mine... ca viitor parinte. Sper sa nu uit aceste lectii... unele atat de triste... si dure. Nu ne dam seama ce frustrati vor deveni acesti copii, care traiesc singuri... dar in lumea banilor. 
La o alta clasa de  II-a (aveau ora de lectura; fiecare copil citea - pe jos - o carte; nu stiu daca la stam exista astfel de ore), le vorbesc putin despre vise. 
- Eu vreau sa zbor.
- Eu vreau sa am un iepure.
- Eu vreau sa castig 50.000 de euro.
- Eu vreau sa nu am niciodata soareci in casa.
- Eu vreau sa ma sinucid.
- Eu vreau sa devin vedeta si sa am succes.
Destul de socante dorintele unor copii de numai 8-9 ani.

Fata de hartie - de Guillaume Musso -vALLuntar

M-am inscris in campania vALLuntar. Am experimentat si anul trecut. M-a fascinat, asa ca, n-am stat pe ganduri cand am redescoperit campania. Iubesc natura... o data prin faptul ca apartin unei zodii de Pamant, si apoi ca sunt biolog. 
Am citit "Fata de hartie" de Guillaume Musso... cu sufletul la gura. Este scrisa intr-un ritm alert... limbajul este usor... actiunea te captiveza... iar personajele sunt atat de reale. Oameni simpli... cu probleme normale, firesti... iubiri esuate... medicamente.. depresii... criza financiara... studentie... cancer... amintiri triste... boli si operatii... decadere... optimism... viata cea de toate zilele. Fiecare cititor se regaseste putin in paginile cartii...
Calatoria ultimului exemplar al cartii cu defect de tipar m-a emotionat si m-a tinut in alerta.  Faptul ca scriitorul Tom Boyd este si profesor d eliteratur (un vis de-al meu) m-a impresioant. Cartea am citit-o cu creionul si carnetul alaturi. Cand ii spunea lui Billie ce carti sa citeasca sau cartile care i-au fost recomante lui de profesoara sa din facultate am inteles ca este bine sa notez si sa lecturez acele carti. Obligatoriu. Prietenia atat de stransa si adevarata intre Tom, Clare si Milo m-a trimis inpoi la prieteniile mele din adolescenta. Am gasit cateva prietene de nadejde. 
Ma gandesc sa experimentez partea cu o carte lasata in locuri publice... pentru  calatori linistita. Eu am jucat acest joc... dar trimitand prin posta unor oameni bine alesi. 
Cartea mi-a oferit ctev sfaturi de scriere creativa... sfaturi oferite de personajul Billie... personaj literar de fapt. Recunosc ca finalul a fost neasteptat. Suspansul si emotia au existat pe parcursul intregii carti... 332 de pagini.
O recomand cu multa caldura, mai ales celor care cocheteaza cu scrisul.
M-a amuzat teribil ca apare si firma de curierat internationala UPS... unde lucreaza cativa oameni dragi mie.
Calatoria prin divese orase... inclusiv Parisul meu drag si mult dorit... m-a bucurat. :)
Va rog mult sa comentati... pentru a putea planta un copacel in aceasta Romanie blamata.