sâmbătă, februarie 17

Gânduri

Cald și frumos! 
Am ieșit afară. Cu treburi: abonament RATB, cumpărături. Mă simt vinovată că nu le dedic timp doar lor pentru parc, joacă, socializare. Acasă mă așteaptă povești de scris, vase și rufe de spălat, rufe de împăturit (ideal ar fi și de călcat).
Am plătit facturi și datorii. A scăzut dramatic cifra din cont. Mă gândesc deja ce să fac pentru suplimentarea venitului în perioada următoare. Mă uit cum zboară scutecele la gunoi. Laptele praf se termină în două zile. Vreau să îi duc la diverse evenimente și constat că e destul de scump (nu ar fi dacă am avea două venituri! :( ) și amân. Sufletul se strânge ghem și geme de tristețe. 
Citesc pe facebook mămici despre mămici care își permit bone și femei care să le ajute la curățenie sau și mai bine bunici care preiau nepoții câte o săptămână. Și un weekend ar fi bine și de folos!
Am atâtea idei de povești și proiecte începute. Un domn de la o editură îmi spune că sunt talentată, dar că îmi trebuie organizare eficientă. Da! Știu. Am liste peste liste pe biroul de acasă. Când tai câte o sarcină îmi vine să dansez și să cobor, apoi să urc cele trei etaje ale blocului. În fiecare zi îmi spun: „în noaptea aceasta scriu! în noaptea aceasta pun cărțile în bibliotecă! în noaptea aceasta calc!” Micuții nu dorm fără mine când mă știu acasă! Îi adorm, iar Domnul Ene așa mă vrăjește încât, chiar și la insistențele mele dureros de puternice de a mă lăsa doar o oră să dorm, se face dimineață, iar eu trebuie să mă trezesc să plec la școală. Pe drum îmi fac scenariile pentru orele de curs. Ce au nevoie elevii să rețină din acele lecții? Cu ce mijloace să fac lecția? Etc.
Îmi amintesc că am o carte în geantă. Citesc două-trei pagini și trebuie să mă opresc! Îmi e doooooooor să citesc până în zori. Îmi e dor să pot rezista noaptea! Însă,organismul își cere drepturile. Ficatul simt că îmi explodează. Durerile de cap sunt atât de puternice încât îmi vine să mă decapitez. Când citesc ceva emoționant plâng mult! 
Am tot ce îmi doresc, dar nu îmi permit o DOZĂ DE AJUTOR! E greu, epuizant și frustrant de greu. Soțul e mândru și nu vrea să acceptăm ajutor. Doar Dumnezeu mă poate ajuta cu apariția unui OM care chiar să mă ajute (măcar la treburile casnice care au rămas restante!)