si inc-o nunta

o alta prietena s-a casatorit...
cand a aflat ca nu pot merge la petrecere, s-a suparat - da, recunosc, eu dansez, rad, fac animatie. dar, acum cu 25% mai putin la salriu, cu alte prioritati in viata, nu am putut. mi-a reprosat ca trebuia sa fac un efort, sa nu merg la mare si sa merg la nunta ei. da? pentru mine cne face eforturi?
apoi, i-am spus ca voi ajunge si la cununia civila stabilita la 9 dimineata. mi-a raspuns ca sa stau sa dorm. am iertat... ne stim de atatia ani.
de dimineata, m-a rugat sa merg sa particip la "traditii". ah.. nu prea imi plac... ma amuza si ma enerveaza in acelasi timp, plus ca sunt niste minciuni gogonate. acum patru ani, mi s-a pus voalul in cap, cica urma sa ma marit dupa mireasa.... ha ha ha... cred ca s-au maritat mii de fete, numai io nu. am mers, caci "prietenul la nevoie se cunoaste".
nasa prietenei este medicul meu de familie. mi-a spus si ea ca regreta ca nu merg la local. C'est la vie! cand i-am felicitat in biserica, nasa mi-a soptit: "Doamne ajuta sa vin si la nunta ta!"
zambesc... si spun aici, in gura mea: EU MA MARIT IN SECRET!

nu stau deloc...

ca sa nu-mi stea norocul sau sa fiu macabra putin, sa nu ma prinda moartea pe acasa, nu stau locului nicio clipa. pana si vremea tine cu mine, ma iubeste, si soarele imi mangaie pielea cu raze fine si calde. sunt bucuroasa ca pot purta inca fustite scurte si tricouri si rochite si sandale... sa nu aud de cizme. nu stiu cum rezista fetele astea cu cizme pe vremea asta. si cand ma gandesc ca vine iarna... oare nu s-or plictisi de cizme 10 luni din 12? in fine, treaba lor! ele se lupta cu micozele, nu eu...

zilele acestea, 17-19 septembrie sunt Zilele Bucurestiului. in oras se aude muzica, sunt expozitii de toate felurile, de la arta medievala, bijuterii pana la carti...

aseara m-am intalnit cu o prietena draga, Iuliana, si fiica ei - o frumoasa - cu prietenul sau. copii cu bun simt, care se iubesc si sunt wow... deosebiti in lumea asta nebuna, in care rar gasesti ceva deosebit. dar eu sunt o norocoasa si-i descopar... cum pe cine? pe oamenii frumosi la chip si la suflet!

am primit cadou - normal, doar sunt o fata cuminte! - o carte "Cum putem sa devenim buni" - de Arhimandrit Teofil Paraian si o iconita.
ajunsa acasa, am inceput sa citesc.... e superba... cateva citate:
"pe om daca-l cauti de bun, bun il gasesti, si daca-l cauti de rau, si rau il gasesti." "nu exista o defnitie a bunatatii, dar exista un simtamant al bunatatii. prin ce cunoaste omul ca iubeste. e vorba de un simtamant launtric. acela care iubeste stie ca iubeste, chiar daca nu poate sa explice lucrul acesta. este o vorba populara:"pe la poarta cui mi-e drag,/ treaba n-am, si tot imi fac./pe la care mi-e urat,/am treaba, si nu ma duc.' "in bunatate se cuprinde iubirea, dragosteta, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, facerea de bine.' "sa promovam bunatatea, care-i cea mai mare valoare din cate valori sunt in lumea aceasta." "bunatatea fericeste!"

hai sa fim buni o saptamana sa vedem cum ne simtim!

ahh... suna a tema pentru acasa. ha ha ha! defect profesional! iertati-ma, dar vreau sa va fie bine!

imbratisari si zambete si voie buna si liniste sufleteasca!