Duminica. Noua ora...Trezita dar nedorind sa cobor din pat, am deschis televizorul. Am zis sa fiu intelectuala si am cautat un documentar. National Geographic: Rechinul alb. Bun asa. Viata in adancuri - si nu numai- este periclitata continuu. La orice cotitura, asteapta un pericol. Mai rar o surpriza placuta.
Dupa acest filmulet, ma gandeam la noi, oamenii. Castiga intotdeuna cel mai "bun", cel mai puternic, adica -fie vorba intre noi - cel mai nesimtit, cel care da din coate fara sa-i pese ca a doborat sau lovit pe cineva. Nu se castiga ceva bun fara sacrificii. Fara un efort suplimentar. Deviez putin subiectul. Zilele trecute, vorbeam cu cineva, care ma intreba daca am citit cartea "Fetele bune ajung in Rai, fetele rele ajung unde vor", Editura TREI (parca). Stiu de ea. N-am citit-o.Troneaza in librarii, la standurile de carte stradala. Dar, discutia, m-a determinat sa ma gandesc la acest aspect. Si mi-am zis: "Da, asa este. Cate fete cuminti, inteligente si cu bun simt au reusit, sunt fericite, au calatorit in diverse insule exotice?" Putine, foarte putine. Nimeni nu mai pune pret pe bun simt astazi. Barbatilor nu le mai plac femeile cuminti, feminine. Daca nu se intrec in limbaj vulgar cot la cot cu ei, nu au valoare pentru ei. Lacrimile unei femei sunt clar un semn de slabiciune. Nu mai impresioneaza pe nimeni. Cica nu mai este timp pentru astfel de prostii. Azi, daca nu iti doresti un barbat cu bani...esti catalogata proasta. Direct si fara dubii. M-a socat titlul din ziare, de zilele acestea: "Virginitate de vanzare". Pentru ce? Pentru bani, nu? Si cu dragostea cum ramane? Sunt dezgustata. Nu imi vine sa cred ce timpuri traiesc. Eu, o romantica, nascuta tarziu, care nu reuseste sa se adapteze. Am auzit: "Si ce daca sunt pipaita de sef? Nu ma tocesc." Da, nu te tocesti, dar daca esti capabila, de ce trebuie sa fii atinsa? Sunt eu grea de cap. Clar. Nu inteleg si nu vreau sa accept.
Da. Viata e o lupta. Nedreapta uneori, de cele mai multe ori. (As putea da exemple. Poate unul tot dau, caci nu ma pot abtine -am mancat ardei iute, ma arde limba. Profesori conducatori de doctorate, care nu ajuta absolut deloc doctoranzii si profi care muncesc si indruma doctoranzi, dar nu au dreptul sa fie conducatori stiintifici. Munca lor este atribuita altora, care nu au pus degetul pe un rand din munca respectivului student).
In viata mea, am invatat un lucru: razbunarea pe cel care ti-a facut rau nu isi are rostul. Plateste oricum, uneori cu viata, cand nici nu te astepti. Credeti-ma, am trait asta pe pielea mea...
Trebuie sa inchei aici, altfel chiar spun tot...
Nu va razbunati...Cineva va face dreptate pentru voi. IERTATI. E o mare virtute.
Despre pitipoancele de companie...ca tot vorbeam despre fete
