Citesc "Zilele regasirii mele" de Elena Ferrante, Editura Univers, Colectia Cotidianul. O femeie parasita dupa 15 ani de casatorie. Ramane sa aibe grija de 2 copii. Intra intr-o perioada de disperare...
Nu ma pot concentra prea bine... ma intorc in timp, acum 14 ani, si retraiesc aceeasi poveste: divortul parintilor mei. Doar ca, mama mea este o femeie puternica. E o minune de femeie. A ramas cu doua fete si casa de intretinut. Eram in scoala. In acele momente am inteles ca avem o mama speciala, care ne oferea totul. Am trecut prin momente grele. Nu regret nimic. Ne-am calit. Incercam sa nu o suparam si sa-i oferim bucurii.
Mama este o femeie frumoasa, talentata, chibzuita. Stie sa faca de toate. De aceea, are pretentii si de la noi. Sa fim cat mai bune. Am mostenit o parte din aceste talente... o parte eu, o parte sora mea. Stiu ca pe sora mea a iubit-o putin mai mult, caci, a fost cadoul ei la implinirea a 28 de primaveri. [Eu, puteam fi considerata fata tatei, nascuta in apropierea zilei lui de nastere. Dar, viata mi-a jucat o farsa.]
Este o mama stricta, exigenta, dar stiu ca ne iubeste. Si noi o iubim, si ne dorim sa o facem fericita si implinita. Merita! Te iubesc, mama draga!
Mamele, sunt asa de frumoase!
Mamele, sunt femei cu suflet mare si bun, curat si sincer!
