marți, mai 10

Ma grabesc si am devenit uituca :)

tastez pana tarziu in zorii diminetii. nu-mi place sa scriu la teza de doctorat, in care am crezut, am iubit subiectul si ceea ce am pus acolo. faptul ca am gasit mereu oameni care sa ma ajute, care au crezut in mine si mintea ce mi-a fost daruita, a deranjat pe unii, de care depind in mare masura aucm, sa finalizez si sa sustin lucrarea. sper sa ma adun si sa scriu, si sa evidentiez noutatile aduse. nu pot revolutiona eu stiinta, dar macar aduc anumite analize, anumite rezultate, care - IMI DORESC ENORM - sa fie de folos in arta.

dimineata, opresc telefonul din 10 in 10 minute. as mai dormi. dar nu se poate. asa ca, trezire, si drum bun spre scoala.

nu am deloc rabdare si-mi doresc sa fiu buna in tot ce fac. ma supar cand sunt depasita de alti soferi, ma supar ca nu conduc atat de bine pe cat mi-as dori, ca nu am scapat inca de teama de sofat, desi ma descurc. mi-as dori sa am tupeu si sa indraznesc mai mult.

ma aventurez in o mie si una de lucruri. trimit mailuri cu idei, cu proiecte pe te miri unde. pastrez mesajele o perioada. daca nu mi-au raspuns cand am crezut eu de cuviinta, le sterg. si rau fac.
azi, ma suna o doamna ca este interesata de proiectul meu, de ceea ce vreau sa fac. buun. multumesc! dar ce v-am zis ca vreau sa fac? oare pot face ce am promis ca fac? pana ne vom intalni la sedinta,imi amintesc sau reconstruiesc planul. macar de s-ar face.

copiii si povestile imi deschid usi spre o alta lume, o educatie altfel. ma bucur sa ma invart in medii cu oameni deschisi catre frumos, care pot vedea culoarea din fiecare poveste. e minunat ca incet incet fac si altceva. sper sa am capacitatea de a reusi pana la final. nu vreau sa ma entuziasmez inca, dar promit sa lupt, sa muncesc si sa cred in ceea ce fac. stiu ca, de voi pune un dram de suflet, un zambet si voie buna, lururile vor creste precum cozonacii fermecati.

da, sunt obosita.... si grabita. sa fac multe lucruri, sa intalnesc oameni deosebiti, sa iubesc, sa citesc, sa scriu, sa finalizez toate lucrurile incepute care merita terminate cu brio, sa imbratisez oameni dragi, sa calatoresc putin, sa petrec timp cu sufletul meu. nu e bine. e cazul sau timpul sa incetinesc motoarele, si sa iau totul calm, cu migala si incredere.

a iesit soarele, dupa o rapaiala de zile mari... ma pregatesc sa pronesc la drum, intalnirea cu doua persoane dragi sufletului meu: Iuliana si Dee. :)

va doresc bucurii, zambete, minuni si magie in aceasta dupa amiaza! fie ca visele voastre sa prinda contur.