joi, iunie 10

revedere cu emotii...

un balaur imens scoate emotii pe nari si le sufla spre mine. sunt parjolita. ma trezesc speriata dupa ce, toata noaptea am "invatat" rapoarte de medicina. intr-adevar, astazi am un miniexamen.
o gura de aghiasma, un multumesc ca mai traiesc si azi, si incep sa citesc despre drepturile omului si ale copilului.
pentru diversificare, lecturez si cateva pagini din jurnalul Constantei Buzea.
incet incet, nu cu foarte mult elan -caci era dupa amiaza mea libera, si organismul s-a invatat astfel - ajung la scoala. in fata cancelariei, o doamna tanara si foarte frumoasa, imi spune fericita, cu un zambet mare pe chip: "Claudia? Claudia G.?" "Da, raspund mirata... (acum sunt o mica vedeta.. parintii si bunicii ma stiu din pozele de prin excursii)". "Am fost colege." "da... imi pari cunoscuta, dar nu stiu de unde." Cred ca in liceu, in aceesi clasa... spune ea." "Da, ai dreptate. sa nu-mi spui ca esti mamica?" Ba da. Am baietel clasa I." "Sa iti traiasca. Felicitari!" Tu?" "Eu, profesor de biologie pe aici. (dadaca pentru plozii altora imi venea sa spun)".
Era asa fericita... !
Imi amintesc cum era in liceu... mutulica si timida... iar acum era atat de efervescenta, facea parte din consiliul de parinti... ce ti-e si cu viata asta!

rugaciuni ascultate...

in linistea bisericii Stavreopoleus... 3-4 oameni se inchina si se roaga. fac acelasi lucru si ma grabesc spre iesire. sunt oprita - de ce eu si nu altcineva habar nu am - de o doamna care imi spune:
"in partea dreapta a icoanei, sunt moaste ale unor sfinti. atingeti-le".
ma intorc, usor rusinata - caci am credinta mea, nu sunt la curent cu obiceiuri si reguli bisericesti - ma inchin, cer iertare... si plec.
o panza grea s-a ridicat de pe sufletul meu...
poate am fost iertata... poate acei sfinti se vor ruga pentru iertarea greselilor mele si ma vor ajuta sa gasesc drumul corect in viata!
e soare si prea cald... mereu nemultumita... si oare voi fi candva acolo unde imi doresc? dar voi deveni ce vreau cu ardoare? sunt sigura ca da... ingerul meu pazitor, ce-mi sade pe umarul drept, spune ca imi va fi bine, si celor dragi mie la fel.