Versuri... în poveste

Nu, nu a fost odată…
Povestea este altfel.
Este acum şi zâmbesc,
Doresc, visez, iubesc,
Un prinţ fără cal,
Dar are motan,
Plete brunete, râs diafan, degete fine,
Talent literar, dorinţă nebună de a mă plimba,
Cu el, peste el, alături de el, împreună cu el.
Eu îl aştept, şi sper şi iar sper,
Să fie cu mine,
În nopţile străine,
Să mă ţină în braţe,
Să fim împreună,
Un Soare şi-o Lună.
Poveste şi basm,
Prinş şi prinţesă,
Alfa şi Omega,
Ying şi Yang,
Noi doi şi lumea…

Umbrela

Poezie dedicată fetei frumoase, ce azi şi-a cumpărat umbrelă serioasă!

Norii s-au supărat ca măgarul pe sat.
Se tot strâmbă, se umflă, se agită,
Se ciocnesc, se iau la trântă,
Şi toarnă picătură după picătură,
Aşa, numai ca să ne facă în ciudă.
Oraşul e plin de umbrele,
Semeţe, triste, voioase, curioase,
Culori mii şi mii, vechi şi fistichii.
- Domnişoară, vă plouă. Nu doriţi o umbrelă?
- Nu, mulţumesc, prefer gluga.
- Poate răciţi!
- Bine, aş dori o umbrela serioasă.
- Cum adică?
- Cu spiţe puternice şi colorate,
Cu pânză monocromatică,
Să fie şi baston şi prietenă,
Dor şi visare, munte şi mare,
Soare şi vânt, surâs şi uitare,
Clipe şi zâmbete, furtuni şi agate…
- Găsim, dragă domnişoară, o umbrelă aparte!