joi, iunie 11

Ciupercuţa

Din senin, nori negri, imbufnati si furiosi au planat asupra poienitei. Vietuitoarele, cu mic cu mare, s-au ascuns pe unde au gasit. Tunetele si fulgerele s-au aliat cu norii. S-a creat o muzica de fond infricosatoare. Picaturi mari, de forme diferite - rotunde, ovale, bastonas - au inceput sa alerge pamant. Acesta le imbratisa cu grija, sa nu fie aterizarea prea brutala.
Totul s-a terminat pe neasteptate, precum incepuse.
Aburi calzi. cu miros imbietor, ieseau din adancuri. aducand energii pozitive. Florile isi scutura rochitele de petale multicolore, apoi isi indreapta semete trupurile. Arborii si arbustii isi aranjeaza coroanele. Un greier mic, scoate speriat capul de sub un fir de iarba.
-Ce spaima am tras!
-Asta a fost razbunarea norilor, spusera in cor firele de iarba.
Fluturii isi intind aripile sa fie incalzite de razele blande ale soarelui. Furnicile alearga grabite spre musuroi.
-Ce tragedie! Vai, ce nenorocire! cum s-a intamplat? se aude in imediata apropiere.
Familia gandacilor isi plangea o ruda. In iuresul de dinaintea furtunii, un gandac fusese strivit. Toate animalele au adus omagii familiei indurerate. Offf... graba strica treaba! Intotdeauna.
Din pamant din iarba verde, a aparut un iepuras. Cand se uita atent, poienita se imbracase intr-o manie alcatuita din ciuperci.
-Ia priviti. Ce minunat. Care de care mai frumoasa.
Vietuitoarele au privit uimite peisajul maret din jurul lor. Ciupercile stateau de veghe, drepte, ca niste soldati. Pazeau orizontul si granitele. Intre toate, una iesea in evidenta de la distanta. Frumos colorata, palaria rosie cu buline galbene si picior alb, trona senina peste suratele ei.
Iepurasul o zari si se indrepta spre ea.
-Esti atat de atragatoare! o flata iepurasul.
-Iti multumesc, raspunse ciupercuta in timp ce una din buline se inrosi la auzul complimentului ce-i fusese adresat.
......... va continua

Viaţa are gust

Aşa suna un slogan al unei reclame... cred că era la ciocolată.
Mi-a ramas întipărit în scoarşa cerebrală... şi mă gândesc: ce gust are viaţa?
La început are gust de lapte şi de mama. Fiinţa cea mai dragă, care te ţine la pieptul său şi te face om.
Apoi are gust de copilărie, de joacă şi de joc. Are gustul prieteniilor cele mai sincere, mai trainice, mai adevărate.
Apoi are gust de dragoste... parfum şi vise... flori şi speranţe.
Adesea, are gust de dezamăgire. Când te împiedici -cu voie sau fara voie- şi cazi, şi praful îţi scarţie în dinţi şi te înfiori că D-zeu ne-a făcut din ţărână.
Apoi, găseşti puterea de a te ridica şi viaţa capătă un gust dulce, al echilibrului, al succesului, al binelui, al echilibrului.
Când găteşti pentru omul drag sufletului tău, viaţa are gust de mirodenii.
Când devii mamă, viaţa prinde cel mai aromat gust posibil. Gustul dulce al împlinirii.
Viaţa are gust de cozonaci în momentele în care îl aştepţi cu nerăbdare pe Moş Crăciun.
Viaţa are gust de D-zeu la fiecare împărtăşanie. Viaţa are gust de dor şi de ducă în momentele de singurătate.
Găsiţi gustul fiecărei clipe şi memoraţi-l pentru totdeuna.