Uneori mă dor toate...
De câteva zile mă doare teribil coloana. Micuții cer în brațe. Chiar și când suntem în casă, vor să privească pe fereastră și îmi cer să îi ridic.
Mă doare sufletul că am vrut să aduc bucurie în sufletele copiilor cu o carte specială pentru Paște și nu a fost așa. Nu știu de ce?! Prețul este mai mult decât accesibil. Ce mai faci azi cu 10 lei? O carte rămâne. Cu siguranță o dată în suflet, apoi în bibliotecă. Am investit timp, am căutat grafician, apoi am rugat un om minunat să o tipărească. Poate unii cred că mă îmbogățesc dacă îmi cumpără cărțile. Nu este așa. Când am început să scriu, mi-am propus ca poveștile mele să ajungă la cât mai mulți copii. De aceea nu pun coperte cartonate care costă dublu, nu caut ilustratorii (nu că nu merită munca lor!) cei mai costisitori. Vreau să citească toți copiii!
Am dăruit cărți! Dar acum am doi copii minunați cărora vreau să le ofer ce e bun și frumos. Nu pot oferi totul gratis! Am învățat că timpul, munca, ideile... sunt valoroase! Păstrez un echilibru în toate.
Doare când mă zbat și rămân fără energie, cu o mare dezamăgire în suflet. Îmi șterg lacrimile, mulțumesc pentru TOT ce am și pornesc mai departe. Clipe frumoase există! Momente speciale vor sosi! Viața este frumoasă!
Doare îndepărtarea! Oare sunt chiar atât de rea? Oare ceilalți din jurul meu sunt chiar fără niciun cusur? Am momentele mele când greșesc cu gândul, cu fapta, cu vorba. Am minisecundele mele de invidie, apoi mă scutur și realizez că am tot ce îmi doresc: sănătatea celor dragi și rugi ascultate. Iertare celor ce am greșit! Nu a fost cu voie. Zilele mele sunt pline cu responsabilități (MARI!) și multă muncă. Nimeni nu mă crede și nici nu vreau să mă plâng. Îmi asum TOTUL. Greșeli, decizii proaste. Absolut tot. Când nimeni nu vrea să mă ajute (aici mă refer la cei foarte apropiați care ar putea să preia măcar din treburi gospodărești), nu știu ce să faci mai întâi: să mă odihnesc, să mănânc, să scriu (ceea ce e foarte important! poveștile personalizate așteaptă, iar oamenii ar fi dezamăgiți),să citesc căci mintea îmi este goală, iar sufletul plânge de dor, să mă joc, să îmi promovez site-ul (care are nevoie de îmbunătățiri substanțiale, deoarece firma pe care o plăteam lunar a profitat de „absența” și nepriceperea mea și și-a bătut joc), să îmi promovez cărțile și jucăriile croșetate, să petrec mult timp cu micuții mei?
Doare! Doare teribil răutatea și invidia!
Doamne ajută!
Sărbători Pascale cu liniște, dragoste și sănătate!
