limbajul corpului

1. Primul lucru de care trebuie sa fii constiet este ca EMOTIILE sunt doar niste substante chimice. Cand te simti suparat sau fericit, de fapt creierul tau elibereaza o anume substanta(hormon) care iti da starea repectiva.

2. De exemplu: cand razi sau zambesti creierul tau elibereaza in restul organismului niste hormoni care se numesc ENDORFINE. Cand creierul tau eibereaza in corp aceaste substante, vei incepe inevitabil sa razi si sa te simti bine. Asadar si cand vezi o comedie, ochii tai transmit intai un semnalul primit din televizor la creier si doar dupa ce primeste acest stimul va elibera endorfinele iar tu vei incepe sa razi.

3. Cu toate emotiile/sentimentele se intampla la fel: pentru plans – un exces de estrogen(de aia is mai plagacioase femeile). Dopamina – se elibereaza cand simti sentimentul de recompensa, si asa mai departe cu toate starile emotionale…

4. VESTEA buna : E valabila si RECIPROCA teoriei.

Astfel ca, daca tu iti zambesti (chiar si fortat) vei tansmite creierului ca ai o stare de bine iar el va elibera hormonii care te vor face sa te simti exact asa. SAU daca stai cu spatele drept, vei spune creierului ca ai incredere in tine si va elibrea hormonii care te vor face sa te simti increzator si relaxat. Iar daca stai ca un om neincrezator si suparat: creierul tau,din nou, se va conforma – adica va produce hormonii care sa-ti dea exact acea stare.

5. TOT TIMPUL transmitem semnale creierului prin ‘limbajul trupului’ ! Uneori constient iar de cele mai multe ori inconstient . Asadar, vreau intelegi ca nu exista varianta de mijloc. NU POTI spune ca uneori nu trasmiti nimic creierului. Tot timpul ii transmiti prin pozitia corpului pe care o ai, prin mimica,prin atitudine,tonul vocii,prin privire si asa mai departe…

resemnare

da. m-am resemnat. nu am incotro. cand o persoana iti spune ceva, o poti considera ciudata, beata, nebuna sau cum iti mai vine. insa, cand mai multi iti spun in mod repetat acelasi lucru, e cazul sa crezi.

asadar, da, accept si ma resemnez. sunt un COPIL.

m-am intalnit cu un coleg de la institutul unde am lucrat si-mi spune:
- ai mai crescut! esti ca un copil, te transformi pe zi ce trece. poate unde lucrezi printre copii?
- posibil. si-i zambesc.

elevii ma percep ca pe o prietena - bine, cu masura. de mers la scoala, inca mai merg si imi doresc sa continui cu o alta facultate (poate!).

Iuliana, ma percepe ca pe o fiica... si tot asa, o multime de oameni (chiar si colegi, profesori) ma trateaza ca pe un copil mai mare.

copil fiind, imi amintesc cu ce patos voiam sa cresc, si sa dau bacalaureatul si sa scap de liceu, sa capat independenta, sa fiu studenta si salariat. ce caraghioasa eram cand mergeam prin curte cu pantofii cu toc ai mamei cand lipsea! acum pot face asta cand vreau, si parca nu-mi mai place. apoi, imi doream sa fiu sotie si mama tanara, dar aveam mereu alte prioritati: scoala, cariera, calatorii, etc.

probabil am ramas "copil" pentru a fi o sotie si mama tanara. cine stie.... !?

merci

merci pentru ca esti tu.....
merci pentru ca existi...
merci pentru ca pot vedea dincolo de mine.... si ce lucruri minunate gasesc.
merci ca intalnesc oameni care ma jignesc... pentru ca altfel nu stiu cum sa ma trezeasca la realitate.
merci pentru ca citesc.... si aflu despre carti interesante de la oameni ce au facut din lectura pasiune...
merci pentru ca am descoperit textele mele in brosurile lui Max Banus... si in revista "Practic in bucatarie".
merci ca pot face in ciuda barbatilor care cred ca nu stiu sa gatesc.
merci ca am fost inzestratata cu atatea calitati si aptitudini, incat stiu ca nu am cum sa ma plictisesc.
merci ca mi-am gasit curajul de a scrie....
merci ca intalnesc oameni diferiti... si pot evolua prin prezenta lor.
merci ca ma descoper in fiecare zi.
merci ca am ajuns sa maiubesc si sa ma respect.
merci ca pot vedea unde gresesc.
merci pentru ca drumul imi este luminat, ca o pista pentru un avion ce decoleaza.
merci pentru ca traiesc, avand sansa sa ma remarc.

*
si toate acestea dupa o cutie de ciocolata MERCI.