Ceva nou?Nu... stiu ca nu.
E Joia Mare. Sunt constienta de ceea ce este bine si necesar sa fac... rugaciune... introspectie... fapte bune.
Ma gasesc intr-o stare de oboseala cumplita. Nu stiu sa fi fost astfel vreodata. Organismul nu ma mai asculta efectiv. Habar n-amce se intampla...
Dimineata, greva la RATB...
Imi verific mailul si aflu ca o prietena, foarte buna - candva (ce face timpul cu sufletele noastre) - se casatoreste. Asa a considerat ea ca este frumos sa ma anunte. Bun. Nu comentez. Nu mai am putere si nici rost. Incerc sa iau totul asa cum vine.... Nu mai spun nimic. Eu sunt cea ciudata... mereu corecta si in normele de bun simt.
Mai bloguiesc putin si gasesc povestea trista a unei femei capabile, frumoase, destepte, puternice... dar, inselata, exact cand voia sa isi salveze casnicia.
Nu mai cred in nimic... ce mai are valoarea azi? Juraminete? Pentru ce si pentru cine... cand toti traim dupa instinctul de turma... ne imperechem ca animalele dupa miros.... masculii puternici (selectati de natura sau de contul bancar?) "fura" femelele celor care nu mai pot tine pasul cu tehnologia si luxul. Dar sufletul oameni buni, cui il lasam? Verificati daca il mai aveti. Fiecare purtam o cruce mai usoara, mai grea.... dar nu este cazul sa fugim spre zona de confort mereu cand dam de greu.
Inteleg ca nici banii nu pot salva casnicii sau aduce fericirea (vad atatea divorturi in lumea mondena.... mi se face teama). Pana la urma, tot lucrurile marunte te bucura... o floare, o raza de soare, un mesaj de la cineva care credeai ca te-a uitat, un zambet al unui om de pe strada, un "multumesc" atunci cand daruiesti ceva, privirea unui copil care o cauta pe a ta, "sarut mana" spus de un copil ce nu te cunoaste, dar vrea sa iti atraga atentia....
Cautati lucruri simple in jurul vostru si apreciati-le stralucirea....
E Joia Mare. Sunt constienta de ceea ce este bine si necesar sa fac... rugaciune... introspectie... fapte bune.
Ma gasesc intr-o stare de oboseala cumplita. Nu stiu sa fi fost astfel vreodata. Organismul nu ma mai asculta efectiv. Habar n-amce se intampla...
Dimineata, greva la RATB...
Imi verific mailul si aflu ca o prietena, foarte buna - candva (ce face timpul cu sufletele noastre) - se casatoreste. Asa a considerat ea ca este frumos sa ma anunte. Bun. Nu comentez. Nu mai am putere si nici rost. Incerc sa iau totul asa cum vine.... Nu mai spun nimic. Eu sunt cea ciudata... mereu corecta si in normele de bun simt.
Mai bloguiesc putin si gasesc povestea trista a unei femei capabile, frumoase, destepte, puternice... dar, inselata, exact cand voia sa isi salveze casnicia.
Nu mai cred in nimic... ce mai are valoarea azi? Juraminete? Pentru ce si pentru cine... cand toti traim dupa instinctul de turma... ne imperechem ca animalele dupa miros.... masculii puternici (selectati de natura sau de contul bancar?) "fura" femelele celor care nu mai pot tine pasul cu tehnologia si luxul. Dar sufletul oameni buni, cui il lasam? Verificati daca il mai aveti. Fiecare purtam o cruce mai usoara, mai grea.... dar nu este cazul sa fugim spre zona de confort mereu cand dam de greu.
Inteleg ca nici banii nu pot salva casnicii sau aduce fericirea (vad atatea divorturi in lumea mondena.... mi se face teama). Pana la urma, tot lucrurile marunte te bucura... o floare, o raza de soare, un mesaj de la cineva care credeai ca te-a uitat, un zambet al unui om de pe strada, un "multumesc" atunci cand daruiesti ceva, privirea unui copil care o cauta pe a ta, "sarut mana" spus de un copil ce nu te cunoaste, dar vrea sa iti atraga atentia....
Cautati lucruri simple in jurul vostru si apreciati-le stralucirea....