Tampenii din viata mea...

Am momente in care, chiar daca zambesc, stiu ca ma mint. Am momente in care sunt atat de suparata pe mine, incat imi vine sa-mi dau palme. Sunt dezamagita de oamenii care accepta cu atata usurinta negativitatea si raul si mizeria din jur. Sunt dezgustata cand vad ca, valoarea unui om este apreciata dupa ce acesta nu mai este in viata (vezi Mile Carpenisan).
Imi invat elevii ca fiecare animal comunica si traieste intr-un oarecare grup, numit haita sau stol sau turma sau banc. Le spun cu patos cu noi, oamenii, socializam si forma sociala, cea mai simpla in care traim este familia. Si... constat ca spun minciuni. Familia? Doar cu numele de mama de tata... etc... fiecare membru este izolat.... nu mai comunicam... stam in lumea virtuala, ne uita sfintii pe la servici (de parca acum am construi lumea!). Nu mai socializam.... ne-am salbaticit... ufff....
Sunt trista.... ma "doare" cand sunt cautata la nevoie... apoi abandonata ca un ambalaj frumos, dar inutil. (imi amintesc de ambalajele de la bomboane pe care lepastram presate in carti).
Stiu.... ma cunosc... sunt ALTFEL. Organismul meu este sensibil si raspunde la tot ce e negativ in jur. Atunci, cad, zac efectiv.... cu stari de voma....
Am obosit de teatrul jucat de parintii si bunicii care vin si imi spun: "Vai, doamna, mor daca il lasati corigent pe baiatul meu!" Ei... ia sa vedem. Cati oameni voi "ucide" in aceasta vara! Sa isi petreaca impreuna vacanta, invatand la biologie.
Incerc sa gasesc lucruri frumoase.... carora sa ma abandonez...
Am gasit un film"Agonie si extaz" dupa romanul cu acelasi nume, deIrving Stone... am mai evadat in lumea patinajului....
Nu pot sta sa astept vorbe blande, imbratisari, atentie de la cei din jur... Nu! Nu sunt facuta sa primesc.... CLAR! Am inteles... inca o data, inca un caz surclasat: rezolvat... nu se poate sa fii fericita!
E un post aiurea... fara sens... dar, e blogul meu drag si rabdator, care indura totul...

Versuri şi culoare

"Ceea ce am nevoie apare exact în momentul potrivit atunci când renunţ să mai controlez lucrurile şi las viaţa să-şi urmeze cursul."

33

La 33 de ani voi fi: doctor în ştiinţe,
Soţie frumoasă,
Mamă de prunc,
Scriitoare de poveţe.

Când...

Când nu-ţi vei mai dori nimic,
Când tot sufletul îţi va fi pus în creaţie,
Atunci vei primi tot ce gândeşti,
O altă viaţă sigilată în plic.

Cireaşa

Mai nou, sunt o cireaşă coaptă
Într-un cireş cu frunze alungite.
Stau în vârful copacului şi admir peisajul.
M-am format prin fecundarea polenului pătruns în ovul.
Ador luna mai, luna în care sunt vedetă de sezon.
Pielea mi-e lucioasă şi codiţa sexy.
De-abia aştept să aterizez
În acel pahar de Martini
Ca în fiecare an, la petrecerea cu oameni fel de fel,
Cu parfumuri de firmă şi tocuri şi costume fine
Şi hormoni de-abia ţinuţi în frâu.
Mă amuză această întrecere de care pe care.

Graficul iubirii

Imprimanta scanează un grafic.
E tare ciudat şi variat.
Suuus, jos, sus , mediu, jos brusc.
Iubirea este o valoare?
În ce se măsoară?
Sărutări pe minut... sau poate mângâieri cu drag.
De ce nu îmbrăţiţări pătimaşe sau clipe de neuitat?
Zâmbete, voie bună, iubire pătimaşă,
Cuvinte de iubire scrise pe post-it-ul lipit pe frigider,
Sau conturul buzelor lăsate pe oglinda din baie.
Nu contează...
Iubirea să dăinuie veşnic şi să i se închine poeme
Şi să bem şampanie în cinstea ei, zi de zi.