Mergând încet spre
școală,
Miruna a-ntâlnit o notă
muzicală,
Ce i-a șoptit îndată:
-
Ești supărată sau îngândurată?
-
Doar puțin tristă.
-
De ce, dragă fetiță?
-
Pentru că plouă... și e frig...
Păsările nu mai vin când le strig.
Vântul
bate cu putere,
Albinele
nu mai fac miere.
Ziua
se scurtează,
Fluturii
nu mai dansează.
-
Ai dreptate...
E-ntuneric
la ora opt.
Dar
strugurii s-au copt,
Merele
și perele și-au găsit panerele,
Gutuile
semețe, au invadat piețele.
Gospodinele
pun murături,
Bunătățile
se adună-n cămară,
De
fructe nu te mai saturi.
S-a
dus frumoasa vară.
Păsările
spre țările calde pleacă,
Ursul
și veverița nu au ce să facă,
Așa
că... or să hiberneze
Și
or să viseze,
Că
vine primăvara
În
toată țara.
-
Mi, nota mea preferată,
Ție
îți place toamna?
Întrebă
veselă Miruna.
-
Da. Iubesc anotimpurile toate,
Și
culorile asortate,
Frigul
și arșița,
Ninsoarea
și burnița,
Soarele
și vântul,
Copiii
și jocul,
Soarta
și norocul,
Tenisul,
șotronul și acordeonul,
Poveștile
și zânele, dar și cărțile.
Copacii,
natura și râurile.
Chiar
de-i toamna friguroasă,
Tot
este miraculoasă.
