scări şi temeri

s-a trezit dintr-un somn lung, cu vise frumoase. a evoluat prin lecturi fotografiate. a citit mai mult ca niciodată. scopul ei este împlinirea celor mai arzătoare dorinţe. totul este înscris în sufletul ei, care se va înălţa la ceruri, când se va auzi clopoţelul şi va zări lumina ce-l va îndruma. sunt vise pentru mulţi oameni. şi-a dorit să cunoască oameni din domenii diferite de activitate. s-a întâmplat asta. însă, soarta, planul ei stabilit de nu ştie de cine, se pare că nu este atât de flexibil. nu poate da vina la infinit pe faptul că oamenii sunt neserioşi. s-a plictisit. a obosit să facă asta.

îşi ia curajul de breton - mereu i-a plăcut să poarte breton - şi porneşte în călătoria poveştilor împlinite.

întâmpină temeri. ştie că nu este cazul, că le poate depăşi, că nu are ce pierde, dar tremură. în faţă i se aştern scări. nu le-a suportat niciodată, deşi visul ei este o urcare continuă spre realizarea ţelului. da, poveştile trebuie să se răspândească în lume, peste mări şi ţări, pe toate continentele şi planetele. chiar şi pe Luna, pe Venus şi pe Marte. scările sunt înguste şi întortocheate. tremură. rotula genunchiului drept scârţâie de emoţie. se va descurca? şi dacă se va face de râs cine îi va ţine socoteală? în viaţă toate trec ca apa rece, doar pietrele rămân. amintirile sunt pietrele ei de temelie. are castele de vise, borcane cu zâmbete, sertare cu poveşti, jurnale cu şi despre oameni dragi sufletului ei imens. dacă nu ai harta sufletului, te rătăceşti în interiorul sufletului, care de fapt nu e al ei, este dăruit de Dumnezeu pentru a face fapte bune, frumoase, curate, senine, colorate.

etajul trei. răsuflă uşurată şi îşi doreşte să aibe inspiraţie.