PĂIANJENUL STRĂLUCITOR
de Claudia Groza
Seara
călduroasă de iunie nu anunţa nimic special. Ultimele raze de soare se jucau cu
prichindeii care îşi serbau ziua lor. Ziua de 1 iunie!
- Ce o fi fost
în capul meu când am ales să vin aici? se plângea un păianjen.
- Bună
prietene! Îţi mulţumesc că ai sosit! Ce
mai faci? Promit că în seara aceasta vei mânca mulţi ţânţari! rosti fericit
Sebastian.
- Da.
Mulţumesc! Preferam să fiu totuşi în aer liber, împreună cu prietenii mei!
Sebastian a pornit calculatorul şi a
uitat de păianjen.
Făuritorul de stele, observând tristeţea micuţului Ludovic, a
trimis un alai de trei stele vesele să-i dăruiască o coroană de diamante
strălucitoare şi un ospăţ cu multe insecte. Care de care mai gustoase!
- Ludovic,
primeşte o cină regală! Eşti un păianjen cu suflet curat şi bun! Felicitări
pentru că ao ales să vii în această
casă, să-ţi vizitezi prietenul şi să-l salvezi de ţânţari!, şopti o steluţă cu
voce copilăroasă.
- Ce onoare!
Nu pot să cred că cineva s-a gândit la un biet suflet de păianjen!
Fluturele Ceas a zâmbit.
- Voi
dilata minutele! Ludovic merită să se bucure din plin de aceste momente.
După
cina copioasă, Ludovic strălucea în camera întunecată mai ceva ca un licurici.
- Somn odihnitor
şi vise magice, tinere Sebastian! Îţi datorez acest ospăţ! Să ai parte de
bucurii, minuni şi zâmbete în fiecare zi. Să întâlneşti dragostea! Să fii
respectat şi susţinut în tot ce faci.
Sebastian a zâmbit, s-a rostogolit pe
partea cealaltă, continuându-şi somnul mult aşteptat după o zi epuizantă.
Ceea
ce pare un sfârşit este de fapt un nou început.
Ludovic
a părăsit camera tânărului, nu înainte de a-i lăsa coroane de diamante.
Sebastian
a vândut-o unui colecţionar de diamante, după care a pornit spre drumul pavat
cu fapte bune, cu zâmbete şi împliniri. Când nu se mai aştepta şi-a întâlnit
DRAGOSTEA într-o floare de lotus.
Bucuria
vieţii i-a însoţit pe cei doi tineri până la adânci bătrâneţi, când îşi depănau
amintiri la gura sobei, sorbind cu nesaţ din vinul fiert cu scorţişoară.
