sunt ametita de nemancata sau de bucurie... nici eu nu mai stiu.
dimineata am mers cu mama sa vorbim cu mos Craciun pentru cadoul surorii mele. am rezolvat rapid. in autobuz m-am intalnit cu diriginta mea din scoala generala, clasele VII-VIII. am salutat-o, i-am urat sarbatori fericite. m-a intrebat daca m-am maritat. am raspuns zambind: "NU!" s-a intristat, a parut dezamagita mai degraba. da, posibil ca maritisul sa fie o realizare fantastica in ziua de azi, si sa nu fi descoperit pana acum. i-am promis ca o voi face si pe asta.
ajunsa la scoala, mi-am luat la revedere de la colegi, si am pornit cu elevii spre City Mall, la film. acolo, am constatat ca filmul "MEGAMIND" nu rula la ora acea. le-am spus copiilor ca imi pare rau, ca vom merge in alta zi. s-au suparat, aveau lacrimi in ochi. "bine, mergeti acasa, mancati, si ne vedem la 15.30 in fata scolii si mergem la film." eram epuizata... nedormita, nemancata, dar am promis. ca o fata cuminte, mi-am anuntat si eu mama, care normal s-a suparat ca pierd atata timp. "dar nu ii pot dezamagi, mama!" bine, bine, ai grija de tine. sa mananci ceva." aveam in geanta un snickers si un ou Kinder luate de dimineata din supermarket (a zambit si domnul de la casa cand i-am zis ca un Kinder e pentru mine).
am mers putin prin oras. m-am uitat la cadouri personalizate, la bijuterii, esarfe, ciorapi (mi-am cumparat o pereche frumoasa pentru fusta cea noua). candva, intr-o discutie nevinovata cu ajutorul lui Mos Craciun (da, cel de ieri) mi-am exprimat dorinta de a avea un notebook, pe care sa-l folosesc pentru scris. e silentios, il pot deschide la orice ora din noapte, imi pot nota ideile ce ma napustesc la ore nepotrivite, cand mi-e greu sa deschid o agenda, calculatorul sub nicio forma. am primit un telefon ca voi primi in cursul zilei de azi, cadoul mult visat. si da, asa a fost! inca sunt socata. inca nu cred ca mi se intampla mie. inca nu stiu cum vom rasplati acest om atat de sufletist si de darnic. am procedat corect acceptand? nu mai sunt sigura de nimic in aceste clipe. totul in jurul meu este magie.
am fost si la film. este super haios, tema de baza este ca binele si iubirea transforma raul. personajele sunt expresive si foarte bine conturate. m-a fermecat ziarista cea super sexy Roxanne (m-am regasit putin in tunsoare si cerceii mici pe care ii poarta). m-a frapat expresia din final: "destinul nu ne este dat, ci ni-l alegem". copiii au fost cuminti. mi-au spus ca a fost o seara super si m-au rugat sa mai mergem. (mai am putin de lucrat la bune maniere).
parinti, va recomand sa mergeti cu odraslele la film. va veti relaxa si veti invata ceva. va garantez!
dimineata am mers cu mama sa vorbim cu mos Craciun pentru cadoul surorii mele. am rezolvat rapid. in autobuz m-am intalnit cu diriginta mea din scoala generala, clasele VII-VIII. am salutat-o, i-am urat sarbatori fericite. m-a intrebat daca m-am maritat. am raspuns zambind: "NU!" s-a intristat, a parut dezamagita mai degraba. da, posibil ca maritisul sa fie o realizare fantastica in ziua de azi, si sa nu fi descoperit pana acum. i-am promis ca o voi face si pe asta.
ajunsa la scoala, mi-am luat la revedere de la colegi, si am pornit cu elevii spre City Mall, la film. acolo, am constatat ca filmul "MEGAMIND" nu rula la ora acea. le-am spus copiilor ca imi pare rau, ca vom merge in alta zi. s-au suparat, aveau lacrimi in ochi. "bine, mergeti acasa, mancati, si ne vedem la 15.30 in fata scolii si mergem la film." eram epuizata... nedormita, nemancata, dar am promis. ca o fata cuminte, mi-am anuntat si eu mama, care normal s-a suparat ca pierd atata timp. "dar nu ii pot dezamagi, mama!" bine, bine, ai grija de tine. sa mananci ceva." aveam in geanta un snickers si un ou Kinder luate de dimineata din supermarket (a zambit si domnul de la casa cand i-am zis ca un Kinder e pentru mine).
am mers putin prin oras. m-am uitat la cadouri personalizate, la bijuterii, esarfe, ciorapi (mi-am cumparat o pereche frumoasa pentru fusta cea noua). candva, intr-o discutie nevinovata cu ajutorul lui Mos Craciun (da, cel de ieri) mi-am exprimat dorinta de a avea un notebook, pe care sa-l folosesc pentru scris. e silentios, il pot deschide la orice ora din noapte, imi pot nota ideile ce ma napustesc la ore nepotrivite, cand mi-e greu sa deschid o agenda, calculatorul sub nicio forma. am primit un telefon ca voi primi in cursul zilei de azi, cadoul mult visat. si da, asa a fost! inca sunt socata. inca nu cred ca mi se intampla mie. inca nu stiu cum vom rasplati acest om atat de sufletist si de darnic. am procedat corect acceptand? nu mai sunt sigura de nimic in aceste clipe. totul in jurul meu este magie.
am fost si la film. este super haios, tema de baza este ca binele si iubirea transforma raul. personajele sunt expresive si foarte bine conturate. m-a fermecat ziarista cea super sexy Roxanne (m-am regasit putin in tunsoare si cerceii mici pe care ii poarta). m-a frapat expresia din final: "destinul nu ne este dat, ci ni-l alegem". copiii au fost cuminti. mi-au spus ca a fost o seara super si m-au rugat sa mai mergem. (mai am putin de lucrat la bune maniere).
parinti, va recomand sa mergeti cu odraslele la film. va veti relaxa si veti invata ceva. va garantez!
