Adormita, parcurg drumul spre scoala. In Bucuresti se modernizeaza metroul, se fac noi trasee, noi statii. E praf si nebunie.
Elevii dorm pe ei la prima ora. Sunt precum niste pui de abia iesiti din gaoace. Nimic nu le convine. Facem origami. Doar e "Scoala Altfel" sau vorba unui coleg scoala pe invers. E un haos total. Lucrurile acestea trebuiesc implentate de mici, treptat-treptat.
Am capatat o teama ciudata de diferite chestii... mi-e teama sa mai sofez... mi-e teama sa discut cu persoane la telefon (asta e mai veche)... mi-e teama sa nu ma ratacesc... mi-e teama sa nu imi pierd zambetul si caracterul.
Am o foame feroce in ultima perioada si mi-e teama sa nu ma ingras...
Mi-e teama ca timpul e prea putin pentru cate am de trait.
Urc in autobuz. o doaman discuta la telefon: "Ti-am mai gasit pe cineva pentru Paris". paris e cuvantul magic pentru mine.... m-am si teleportat pe Champe Elisee.... la catedrala Notre Dame... Doamne ce mult imi doresc sa traiesc la Paris. Macar o saptamana. Doamne, se apropie ziua mea de nastere... nu-mi ofere sansa de a trai o minune... un drum la Paris...??? !
Je regarde la vie... Est tres belle et tres facille. :) Je suis fatigue.
Mi-e dor de TINE, viata... speranta.... frumusete... joaca.... veselie.... reusita!