Cum o fi să mergi înainte fără a privi în jurul tău? Fără să îți pui întrebarea dacă o vorbă, un gest de al tău a produs suferință cuiva?
Cum poți citi mesaje... mailuri de la un om care a crezut minciuna ta că îi ești prieten... și să nu îi oferi un răspuns? Ce suflet poți avea să lași un om mult mai sensibil decât tine să se perpelească. Scrie-i ceea ce simți: „Nu mă mai interesezi! Sunt mai deștept decât tine, nu vreau să pierd timpul. Eu sunt cel mai frumos, deștept, bun... și nu vreau să interacționez cu tine. Sunt un om atât de ocupat.... încât nu îți pot scrie o explicație. Iartă-mă că te-am mințit... așa cum au făcut și alții. Educația mea nu a cuprins lecția bunului simț și a adevărului.”
Adevărul este că expresia... mutu tace și le face este extrem de relavantă acum...
Știu că... atunci când vor avea nevoie, mă vor căuta. Oare eu de ce am timp, dar mai ales voință și bun simț să le răspund? E chestia de alegere. Trăim vremuri grele... inumane... în care lupta pentru existență... lupta pentru a fi bine fiecăruia în parte primează. Rar mai întâlnești oameni care să te ajute, care să te asculte, care să îți ofere o îmbrățișare, un zâmbet.
Am de ales: mă schimb și intru în tagma lor sau rămân așa cum sunt, cu riscul de a suferi în continuare. Cel mai bine ar fi să mă imunizez la nesimțirea, indiferența, răutatea și egoismul lor.
