vineri, iunie 2

Greu, tot mai greu

Ma simt epuizata. Cand nu primesti ajutor, cand trebuie sa faci totul singura (sau chiar daca iti gateste cineva trebuie sa speli tone de vase), sa iei decizii, sa planifici banii (ba sa ii mai si inmultesti) e imposibil sa rezisti la infinit, sa nu te simti frustrat.
Da!Alegerile le-am facut eu. Nu pot invinui pe nimanui. E straniu ca am persistat in greseli. Nici sa astept sa schimbe cineva. Dar si eu sunt om. 
Imi doresc macar o saptamana de vacanta, de schimbare de peisaj inainte de a incepe scoala in septembrie.
Oare voi primi, Doamne?
Multumesc pentru tot!
Ma doare ca imi vars naduful si neputinta pe micuti, care sunt atat de frumosi, buni si isteti! Copii minunati care merita totul! Si din pacate nu primesc pentru ca nu pot sa le ofer. 

Recunostinta

Sunt recunoascatoare pentru sanatate, zambetele micutilor si proiecte.

1 iunie

Al doilea 1 iunie impreuna! 
Ne-am jucat si am ras si am facut fotografii! Nu am iesit, deoarece am ales - neispirat - sa fac un atelier de povesti, la care se inscrisesera 6 copii si a venit doar unul. PLus ca nu luam niciun ban, desi ele erau platite de parinti. Dar asta e! Am ales asa crezand ca ma vor ajuta sa imi promovez cartile, munca,povestile personalizate. Nu a fost asa! Dar poate unde sunt foarte obosita, sleita de puteri si tot mai anemica, nu mai am rabdare cu oamenii si am impresia ca sunt nedreptatita!
1 iunie a fost o zi agitata in oras,cu multa galagie si agloemratie pretutindeni.
La multi ani, copilarie!