de fapt, da, nu mai cred in iubire. stiu ca iubirea e in mine. oare? in lucrurile pe care le fac. oare? da... sunt sigura de asta. daca nu sunt, incerc sa ma conving. dragostea mea este impotmolita undeva... departe. e inghetata, precum in fotografia de la aceasta postare.
se spune ca femeile sunt de pe Venus, iar barbatii de pe Marte. cred ca imi doresc sa cunosc un barbat de pe Jupiter sau Saturn. :) cred ca nu mai sunt compatibile planetele intre ele... sau coordonatele mele au suferit modificari. :)
candva, credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de picioare cand gasisem barbatul care imi recita poezii... mergeam la teatru... film... opera. cred ca D-zeu a transpirat... mainile mi-au alunecat.... dedesubt nu a fost plasa... si am cazut. si m-am lovit cumplit. si am rani ce sangereaza inca. si oare mi se vor vindeca? poate da, poate ba.
exista solutii... si daca nu exista, ce daca? nu se va sfarsii lumea si nici nu se va isca al III-lea razboi mondial ca nu sunt eu iubita asa cum vreau (asta neinsemnand ca nu-s iubita deloc).
sa va fie weekendul magic si plin de iubire si ganduri bune si povesti!