Suna telefonul.Off... e sambata, de ce trebuie sa ma trezesc? Dupa un indelung chin, imi amintesc ca trebuie sa ajung la supreveghere la olimpiada de matematica. Mai lenevesc vreo 10 minute, apoi ma rostologolesc din pat, dar am grija sa cad cu piciorul drept, mai ales ca azi e 13.
Ma imbrac dragut - caci si mie imi placeau profele cochete - si pornesc printre stropi de ploaie (ce or cauta astia la final de iarna? de ce nu isi asteapta randul?) reci si ciudosi, ce-mi biciuiesc cu asprime umbrela si umerii. Ajung rapid la scoala, elevii sunt deja veniti. Tipic romanesc, se cheama elevul la 8.30 si se incepe la 10 (nimic nu s-a schimbat de cand eram eu eleva). Draguti, zambareti, imi sunt dragi... imi cauta privirea parca au nevoie sa-i incurajez, sa le port noroc. Ma intreaba de zeci de ori daca pot scrie asa sau invers, nu stiu ce inseamna majuscule...
La plecare, un domn de vreo 60, mi-a tinut haina, dand exemplu unui coleg mai tanar cum sa ma "cucereasca". Am zambit... Mereu mi-am dorit un barbat romantic, cavaler, vesel ( sa stie sa spuna ce trebuie, cand trebuie), un barbat de moda veche pot spune. Am inteles, ca nu se mai fabrica de mult, asa ca, ma multumesc cu ce-mi ofera piata. Dar, fir-ar sa fie, nu ma pricep deloc la acest articol.
Ies la aer, soare si cald si miros de primavara. Zabovesc putin acasa, imi aleg o tinuta sport, primavarateca si pornesc la meditatie.... Elevul meu nu a invatat normal... sunt dezamagita si trista. Ma roaga sa nu ii spun mamei... Ok, de data asta.
Pe drum, trec pe langa o mamica care ii spunea pustiului ei de vreo 5 ani:"Mami, imi promiti ca, si cand vei merge la scoala vom fi prieteni? Si imi vei povesti orice... si vom citi aceleasi carti, si vom discuta despre ele...?" M-a impresionat... o relatie de prietenie intre mama si fiu. Asa de mult imi doresc si eu.
Ma imbrac dragut - caci si mie imi placeau profele cochete - si pornesc printre stropi de ploaie (ce or cauta astia la final de iarna? de ce nu isi asteapta randul?) reci si ciudosi, ce-mi biciuiesc cu asprime umbrela si umerii. Ajung rapid la scoala, elevii sunt deja veniti. Tipic romanesc, se cheama elevul la 8.30 si se incepe la 10 (nimic nu s-a schimbat de cand eram eu eleva). Draguti, zambareti, imi sunt dragi... imi cauta privirea parca au nevoie sa-i incurajez, sa le port noroc. Ma intreaba de zeci de ori daca pot scrie asa sau invers, nu stiu ce inseamna majuscule...
La plecare, un domn de vreo 60, mi-a tinut haina, dand exemplu unui coleg mai tanar cum sa ma "cucereasca". Am zambit... Mereu mi-am dorit un barbat romantic, cavaler, vesel ( sa stie sa spuna ce trebuie, cand trebuie), un barbat de moda veche pot spune. Am inteles, ca nu se mai fabrica de mult, asa ca, ma multumesc cu ce-mi ofera piata. Dar, fir-ar sa fie, nu ma pricep deloc la acest articol.
Ies la aer, soare si cald si miros de primavara. Zabovesc putin acasa, imi aleg o tinuta sport, primavarateca si pornesc la meditatie.... Elevul meu nu a invatat normal... sunt dezamagita si trista. Ma roaga sa nu ii spun mamei... Ok, de data asta.
Pe drum, trec pe langa o mamica care ii spunea pustiului ei de vreo 5 ani:"Mami, imi promiti ca, si cand vei merge la scoala vom fi prieteni? Si imi vei povesti orice... si vom citi aceleasi carti, si vom discuta despre ele...?" M-a impresionat... o relatie de prietenie intre mama si fiu. Asa de mult imi doresc si eu.
