M-am trezit în urlete şi lătrat de câine.
- Las-o, las-o, se auzea isteric şi zgmotul unui lemn ce lovea un animal.
- A omorât-o.
Mă ridic, şi ies în curte. Vecini pe stradă, privind în curtea de alături de casa mea.
Eu, curajoasă nevoie mare, şi bezmetică din somn, privesc.
Un câine omorâse o pisică.
Acum, mă lupt cu o stare de greaţă, cu un tremur ce nu mă părăseşte şi cu teama că am de dat un examen.
Am sunat o colegă din nevoia de a mă încuraja.
- Ai văzut câtă materie au introdus în noua programă pentru examen? S-au răzbunat. (ea predă română).
- Eu am descoperit când am început să învăţ. La mine au pus capitole întregi.... nu ştiu ce a fost în mintea lor.
- Or mai fi camerele de luat vederi în săli?
- Ha ha ha... ce-ţi pasă? Oricum nu ai copia... ce îţi veni? Eu sunt telegenică, nu mă tem.
- Zăpăcito!
- Mi-e groază de teroarea pe care o manifestă asupra noastră. De parcă am fi criminali, aşa se poartă cei care ne supravheghează. Au uitat că şi ei au fost în această situaţie cândva... sau poate au fost din valul care s-au titularizat în masă, fără examen după revoluţie.
- Eşti îngreţoşată de sistem, dar te conformezi.
- Păi ce vrei să fac? Una contra mii de capete luminate nu poate răzbi.
- Bine, hai că vorbim miercuri după ce vedem ce se întâmplă cu noi.
- Spor şi să auzim de bine.
Mă întorc la poveştile mele.... măcar simt că sunt utilă, că ce scriu ajunge la suflete curate de copii. Poate voi face "carieră" de poveste,prin poveşti. :)
- Las-o, las-o, se auzea isteric şi zgmotul unui lemn ce lovea un animal.
- A omorât-o.
Mă ridic, şi ies în curte. Vecini pe stradă, privind în curtea de alături de casa mea.
Eu, curajoasă nevoie mare, şi bezmetică din somn, privesc.
Un câine omorâse o pisică.
Acum, mă lupt cu o stare de greaţă, cu un tremur ce nu mă părăseşte şi cu teama că am de dat un examen.
Am sunat o colegă din nevoia de a mă încuraja.
- Ai văzut câtă materie au introdus în noua programă pentru examen? S-au răzbunat. (ea predă română).
- Eu am descoperit când am început să învăţ. La mine au pus capitole întregi.... nu ştiu ce a fost în mintea lor.
- Or mai fi camerele de luat vederi în săli?
- Ha ha ha... ce-ţi pasă? Oricum nu ai copia... ce îţi veni? Eu sunt telegenică, nu mă tem.
- Zăpăcito!
- Mi-e groază de teroarea pe care o manifestă asupra noastră. De parcă am fi criminali, aşa se poartă cei care ne supravheghează. Au uitat că şi ei au fost în această situaţie cândva... sau poate au fost din valul care s-au titularizat în masă, fără examen după revoluţie.
- Eşti îngreţoşată de sistem, dar te conformezi.
- Păi ce vrei să fac? Una contra mii de capete luminate nu poate răzbi.
- Bine, hai că vorbim miercuri după ce vedem ce se întâmplă cu noi.
- Spor şi să auzim de bine.
Mă întorc la poveştile mele.... măcar simt că sunt utilă, că ce scriu ajunge la suflete curate de copii. Poate voi face "carieră" de poveste,prin poveşti. :)
