daaa.... iarasi e luni. inceput de saptamana. m-am suparat si scriu cu litere mici. azi, chiar daca voi gresi nu ma corectez.
cu toate astea, am avut o dimineata luminoasa. am ajuns cu treburi importante la un liceu de elita din capitala. la un moment dat, cineva ma ia de mana si-mi spune: "doamna profesoara! ce faceti? am avut eu impresia ca va vad." Tiza mea de acum 4 ani, de la o scoala generala buna (atunci am meritat mai mult ca acum), singura dintre elevii mei care a dat la chimie biologie d edragul meu. am imbratisat-o. ma tinea asa strans de mana. e atat de frumoasa. se pregateste sa dea la medicina.
ce sa mai spun? ca ma doare invidia asa zisilor prieteni pentru ca am scris o carte. le spun clar si raspicat ca nu ma imbogatesc din asta, nici nu imi rochie fara umar ca Raduleasca si ma dau mare cu lansare de carte. nu. dar... ce sunt asa fraiera si dau explicatii? am muncit doar... nu am scris dupa dictare... in plus de asta, am fost avertizata ca asa se va intampla. trist. dar suntem oamenii cu totii, si ii accept si cu aceste rautati.
am primit un mail de la o colega, profesoara de franceza. a plecat cu sotul, medic, trei luni in franta (a gasit el de lucru acolo). m-a bucurat faptul ca nu m-a uitat...
zambete, voie buna, impliniri...