luni, iulie 5

Pentru eleva mea dragă, Laura

Eşti o fată minunată,
Care mă face să prind puteri.
Iubesc zâmbetul tău şi pofta de viaţă ce o emani.
Erai atât de mică atunci când te-am întâlnit.
Acum, eşti o adevarată domnişoară, veselă şi distinsă.
Să îţi fie viaţa iubire,
Clipa miracol şi zâmbetul amic de nădejde.
Mi-eşti dragă ca raza de soare ce îmi mângâie chipul dimineaţa.
Te simt ca un înger care îmi dă energie şi puterea să râd.
Te ador şi te admir şi te preţuiesc!

Virgula buclucaşă


Cum şi când se pun virgulele într-un text?

Staţi că vă spun.

O virgulă buclucaşă nu vrea să se aşeze înaintea lui “şi”.

Devine tare ruşinoasă.

Ştie că fără ea propoziţiile nu au farmec şi devin de neînţeles.

Iubeşte cuvintele “deşi”, “de asemenea”, “aşadar” şi se pune imediat după ele.

Virgula, năstruşnica, este invidioasă pe suratele ei ghilimele,

Că sunt pereche şi adesea stau numai între cuvinte foarte apreciate.

Dragă virgulă fiţoasă, noi te stimăm şi ne conformăm.

Aşa că te aşezăm acolo unde îţi e bine ţie.

Saptamana lecturilor mele

S-a finalizat “Idiotul” de F.M. Dostoievski. Printul Mîşkin ajunge din nou la sanatoriul din Elveţia, dar starea lui nu se îmbunătăţeşte. Iubita il paraseste in fata bisericii, fiindu-i rapita de Rogojin.
Nastasia Filippovna, frumoasa femeie uşoară, este omorâtă de Rogojin - care suferă şi el o stare de nebunie, după fapta sa.
Aglaia Epancini, frumoasa, desteapta, indrăgostită de prinţul Lev Mîşkin, abandonată în favoarea Nastasiei, se căsătoreşte cu un impostor şi este abandonată de familie.
Romanul este psihologic, cu descriere atenta a personajelor, din punct de vedere fizic si al gesturilor.
A urmat „Micul prinţ” de Saint Antoine de Exupery, primit în format pdf de la Ajnanina.
Aseară, am plâns la lectura unei cărţi după mult mult timp - cred că de la „Singur pe lume” nu am mai plâns. Am terminat „Invitaţia la vals” de Mihail Drumeş, un fel de „Romeo şi Julieta” a României. O frumoasă poveste de dragoste, un bun îndrumar pentru cum văd bărbaţii femeile şi ăşi pierd respectul pentru cele care cedează totul şi foarte uşor. Este o carte ce ar trebui lecturată obligatoriu de către toate femeile. Mi-a plăcut... şi mi-am retrăit puţin viaţa şi am mai învăţat ceva, şi am înţeles că şi bărbaţii pot iubi – ba chiar mai frumos decât femeile adesea – şi mi-am întărit speranţa că există poveşti de dragoste - trăite intens şi la cote maxime, de poveste – în realitate. Am descoperit că nimic nu e întâmplător, că totul este posibil cu voinţă şi puţină muncă (faptul că Tudor Petrican ajunge porfesor universitar, aşa cum îşi dorea fosta lui soţie, Micaela Petrican).
„- Dor, dragul meu, cât te-am dorit!...
Când auzii cum mă cheamă ea pentru întâia oară, m-au trecut fiori de voluptate.
-Aimee, draga mea Aimee!”
Scriitorul a dedicat romanul soţiei sale, Sabina fapt ce ma face să visez la ziua în care romanul meu va fi dedicat unui Dor.
Lecturi plăcute!