Sunt in cancelarie. Am o fereastra (pauza adica) si apoi inca o ora.
In ultimele doua seri, viata mi-a oferit pastile socante, parca sa ma trezeasca. Si nimic nu ar fi fost cine stie ce, daca in ambele nu era vorba despre copii. Aseara, am citit pana tarziu in noapte, acte si declaratii pentru binele unei fetite minute. Nu pot sa cred ca adultii sunt insensibili, cruzi, obsedati si inumani. Mi-e greu sa-mi revin.... de dimineata, am plans cu lacrimi de crocodil, citindu-i si surorii mele mailurile. Apoi a citit ea....
Viata este dura.... insa, noi, ca fiinte sociale inzestrate cu intelingenta suntem monstri uneori.... sau adesea. Justitia... sanatatea sunt la pamant.
In drum spre liceu, am mers la cumparaturi pentru a-mi servi colegii cu o prajitura. In fata mea, la casa, un batran nu mai avea 2 lei sa isi achite marfa. Voia sa renunte la un produs si nu stia la ce.
- Lasati asa... va dau eu doi lei.
- Multumesc. Meritati o palinca.
Zambesc.
- Chiar doua la constitutia mea.
- Sa fiti sanatoasa.
- Si dumnevoastra.
La liceu.... elevii... au aflat de pe undeva ca este ziua mea. Mi-au cumparat flori si mi-au cantat la multi ani. Sunt minunati. Colegele mi-au daruti o geanta foarte vesela.
- Asa ca tine... mi s-a spus.
- Multumesc.
Elevii ma intrebau.
- Cati ani impliniti?
- 32.
- Si noi credeam ca 28.
- Stiu ca sunteti draguti, dar oricum va dau notele pe merit.... :)
BCR mi-a urat dimineata o zi cu zambete. :)) Stiau ei ce stiau...
Yves Roches.... asemenea....
Sa ne zambim cu bine.... dragii mei cititori, dragele mele cititoare.
