sâmbătă, iulie 31

lecturi Radu Tudoran


imi doream cu patos sa lecturez carti ale scriitorului Radu Tudoran (ce nume frumos!- numele real Nicolae Bogza, frate cu Geo Bogza - "Cartea Oltului"). am mers la biblioteca metropolitana (astfel am aflat ca aveam permis valabil, iar eu nu ma uitasem, considerand ca e expirat de ani buni) si am gasit "frumoasa adormita" si "sub zero grade". fara ezitari, fara mofturi, le-am luat.

am finalizat "frumoasa adormita" si nu este nimic altceva decat un frumos jurnal de calatorie in america... descrise hoteluri, orase, evenimente religioase (vizita papei de exemplu), prezenta Mc Donald's-ului care la noi nu exista in 1979 (acesta fiind anul vizitei), plimbari cu taxiul si autobuzul, descrierea bus-urilor speciale pentru scoala (school bus).

da, a scris foarte frumos.... ti-e drag sa citesti. scrierea e cursiva, descrierile deloc plictisitoare , oamenii au "stil".

mai am de lecturat "sub zero grade"... imi place...

joi, iulie 29

schimbari


simt ca in viata mea va avea loc o transformare (trasesem prin martie cartea Mortii la Tarot)... curand... o saptamana... o luna...
nu stiu daca in bine sau in rau (poate mor). habar nu am.
lucrul acesta il simt si oamenii dragi mie, ei reactionand diferit.... unii ma imbratiseaza, ma cauta, imi spun cat sunt de speciala si de draga lor. altii, imi atrag atentia sa nu fac greseli, ma cicalesc continuu.
hei!
sunt om, nu Mafalda! fac greseli ca toti oamenii. da, recunosc ca as dori sa fiu perfecta, sa multumesc pe toata lumea, dar nu pot. si cred ca, nici nu vreau!
imi doresc o viata armonioasa!
imi doresc atat de mult, mai mult ca oricand, o schimbare radicala in viata mea, una de bun augur. vreau sa devin "stralucitoare", sa eman bucuria si fericirea si bunatatea prin toti porii.
vreau sa incep o viata nou - nouta.

marți, iulie 27

frica si intamplarea

ieri, am iesit la un suc cu trei prietene minunate. la un moment dat a venit vorba despre frica... si spuneau ele ca trebuie invinsa, ca e necesar sa o stapanesti. buuun. am retinut.

azi, a fost sedinta pentru repartizarea posturilor in invatamant, adica locul de unde pot castiga o paine pentru inca un an de zile. toate bune si frumoase. aveam continuitate pe 15 ore, am semnat s-a rezolvat. insa, catedra este de 18 ore. stiti vorba aceea, "de ce ti-e frica nu scapi?"
ihmm, s-a adeverit. anul trecut am mai avut 4 ore completare la o scoala chin, durere, pedeapsa... nu stiu, as fi facut orice numai acolo sa nu ma mai duc. ma asez linistita, gasisem exact 3 ore la o scoala in apropierea primeia; discut cu o colega de religie care preda acolo, imi spune ca e super scoala.
in fata mea cu cateva persoane (da, e o atmosfera ca la piata, ca la bursa, tipete sfasietoare..."nuuu... mi-a luat postul, scoala pe care o voiam eu"! trist; nu va doresc sa fiti la mana cuiva, dupa atata scoala si examene) orele sunt luate.
voiam orice, numai scoala unde fusesem anul trecut pentru completare, nu. ca un facut, ramasesera exact 3 ore, parca special pentru mine.
ajung in fata si ii spun domnului inspector: "trei ore, oriunde, sector 5 sa fie". "nu mai avem!" si chiar asa era...
cu inima indoita, picioarele tremurand (nici nu stiu daca le mai simteam), murmur: "atunci, fie 168!" semnez cu inima tremuranda.
de ce oare am facut asta, ma intreb? puteam ramane cu 15 ore, ma afecta putin la vechime. nu stiu ce a fost in mintea mea. lupta pentru supravietuire? ce e amuzant - caci trebuie sa gasesc ceva funny in orice - este ca, scoala se afla in apropierea maternitatii unde m-am nascut. poate m-a placut vreo barza si imi aduce un bebe in acest an scolar. ha ha ha ha ha.....

imi asum riscurile si primesc sa ma duc 3 ore pe saptamana spre maternitatea Giulesti...

urmariti-mi blogul, poate il transform in forum pentru mamici... ha ha ha...

duminică, iulie 25

Dorinte sa ai... si curaj


Dau binete soarelui, salut viata si-i zambesc, va urez o zi divina, superba, fericita, trait intens (va rog nu pierdeti nici macar o clipa cu rautati si regrete), cu vesti bune, ce mai in sus si-n jos, cu zambete si bucurii.


"Iisus Hristos a indicat clar că omul trebuie să facă primul pas.

'Cereţi şi veţi primi, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!'. (Matei 7;7)

Şi în Sfînta Scriptura citim: 'În ceea ce priveşte lucrarea mâinilor Mele, comandă-Mi!'.

Spiritul Infinit, adică Dumnezeu, este întotdeauna gata să îndeplinească dorinţele mai

mari sau mai mici ale oamenilor.

Orice dorinţă exprimată sau neexprimată este o cerere. Suntem adesea uimiţi cînd o dorinţă ne este brusc îndeplinită. Într-un an, înainte de Paşti, văzând trandafiri frumoşi în vitrinele florăriilor, mi-am dorit să primesc unul şi, timp de o clipă, l-am vazut în minte, depus la uşa mea. În ziua de Paşti, îmi sosi un trandafir superb. A doua zi îi mulţumii prietenei care mi-l oferise, spunându-i că era exact ceea ce-mi doream. Ea exclama: 'Dar nu ţi-am trimis trandafiri, ţi-am trimis crini!' Florarul confundase comanda ei cu alta, şi-mi adusese trandafirul numai pentru că eu pusesem în acţiune legea, şi pentru că trebuia să primesc un trandafir.

Nimic nu se interpune între om, cel mai înalt ideal al lui şi fiecare dorinţă a inimii sale;

doar îndoiala sau teamă.

CÂND OMUL ŞTIE SĂ DOREASCĂ CU CURAJ, TOATE DORINŢELE SALE SE REALIZEAZĂ IMEDIAT." ("Jocul vietii")

figuri geometrice


ma intreb acum, in lumina intunecata a zilei ce asteapta furtuna, ce figuri geometrice imi plac?!
am ales, cercul, un continuu si perfect du-te vino, un ciclu al vietii, cu bune si rele, ca paletele unei mori care se tot rotesc.
un triunghi isoscel m-a ranit candva atat de puternic, incat rana mai sangereaza si acum. l-am iertat. nu a stiut sa ma iubeasca asa cum merit. sunt atatea triunghiuri in lumea astea, incat il ignor pe acesta, rautacios si ursuz, prefacut si ranit la randul sau.
acest triunghi a spart cu varful sau, patratul in care ma aflam la acel moment, ai carui pereti erau: iubire, speranta, bucurie, armonie.
patratul, s-a transformat intr-un romb, dragut si timid, care a fost curand imbratisat de un cerc radios si cald, asemenea soarelui.
acum, toate figurile geometrice dragi mie, cercul si piramida (varf spre inalt, ambitie, reusita, succes, dragoste, vis implinit), stau fericite si zambitoare intr-un cub, ce este de fapt cufarul iubirii si al familiei armonioase ce se naste pas cu pas, clipa de clipa penru mine, pentru sufletul meu voios, pentru zambetul mei pasnic si imbratisarile mele atat de neastamparate, ce asteapta omul atat de drag si minunat.
il zaresc pe gaura cheii. se indrepta cu pasi mari, siguri, cu zambet larg si inima deschisa (camasa ii tresalta in dreptul inimii) spre mine.
de-abia astept sa folosesc cheia magica, care va deschide acest cufar al iubirii eterne si al vietii armonioase.

o alta carte la final...

in intrecerea cu timpul, cu mine, cu visele si listele mele de dorinte, am finalizat o alta carte: "Donna Alba" de Gib. I. Mihaescu.

trei iubiri patimase, pornind din trei puncte: dragoste, bani, pasiune.
dragostea poate starni ambitia de a reusi sa ajungi "cineva" (un avocat exceptional in cazul personajului nostru) pentru a fi in prezenta persoanei pe care o iubesti. da, asa este, iubirea da putere, energie, speranta.

"Gib Mihaescu a creat prin eroul sau un alt tip de barbat: o natura frusta, fara complicatii intelectuale, inzestrat cu o constitutie robusta si o virilitate atractiva, apartinand mai degraba tipologiei sportivului si a miitarului, decat tipului intelectual; un Don Juan plebeu, cu succese spontane, fara filozofie de cuceritor. Semnificativ in acest sens e faptul ca, in toti anii de incordare si tensiune intru cucerirea Albei, el se dovedeste total strain de ideea de fidelitate - si cu atat mai putin de cea de castitate. Pe drumul anevoios al apropierii de femeia ideala (pentru care face o adevarata obsesie), barbatul acesta sanatos si "normal" are numeroase aventuri reale, cu femei de tot soiul, de la tinere di high-life, dornice de jocuri amoroase, la prostituatele de cartier. Scenele de sexualitate sunt o adevarata specialitate a scriitorului, care stie sa dea viata spectacolului voluptatilor fruste, indiferent de conditia partenerilor."

Citate:

"Si soarele chipului Albei rasari pe un fond albastru, perfect senin, in sufletul meu!"

"Niste maini negre, mumifiate, putin prea mici pentru a le compara cu labele zmeului din poveste, dar, cu aspectul lor cadaveric, destul de asemanatoare. Iata-ma-s in miezul povestii, cu fatul nazdravan care lupta si cu zmeul care apara gelos comoara fermecata... A te minti in poveste, a trai in poveste... asta e suprema necesitate sufleteasca... a fi eroul povestii... cea mai dulce si mai subtila mangaiere sufleteasca: a povesti despre tine sa a auzi pe altii povestindu-ti..."

"Milioanele de globule care se stransesera langa epiderma mainii mele priveau agitate la milioanele de globule care stau si persiflau, ca dupa niste gratii, adapostite de epiderma dulce si calda a palmei ei. Iar globulele sangelui meu se framantau de ciuda, de oroare, de furie neputincioasa, impotriva acestor globule femeiesti - mai istete, mai sagalnice si mai asmutitoare - clocotind surd si amenintator, ca nu le las sloboda navala."

"si timpul se aude necontenit cum trece, eu l-aud bine cu urechile acestea in care zbarnaie roiuri intregi de viespi".

sâmbătă, iulie 24

asa, de vacanta...


in lumina diminetii, astept iubirea, speranta, voia buna, gandul senin, un inger, imbratisari, rasfat, zambete, sansa, un val racoros, o adiere cu miros de brad, oameni buni si frumosi, intelepciunea, curajul si bucuria.

gata! au sosit! voi avea o zi MINUNATA!

zambete si bucurii tuturor ce ma cititi!

miercuri, iulie 21

daca as castiga...

oare cum ar fi sa castig suma de 92.000 de lei? interesant! (este suma pusa in joc de catre "ADEVARUL"la "Fluturasul de salariu"). oare ce as face cu ei, m-ati intreba.
am un vis - unul nou vreau sa spun. vise am o multime, notate si bine creionate.
daca as castiga bani, as face o carte de povesti in scriere Braille. m-am trezit cu acest gand duminica spre luni. nu am stat cu mainile in san. am intrat pe ANVR -Asociatia Nevazatorilor din Romania - asta dupa ce am descoperit un articol impresionant in Dilema Veche din 18 februarie 2009, scris de Ruxandra Tudor si avand ca personaj pe Mihai Dima, redactor sef - nevazator, la revista "Litera Noastra" - si am lasat trei mailuri. Am zis sa fie ca in povesti: trei cifra magica - va amintiti cu de trei peste cap si s-a transformat in musca, da? Pana acum, nu am niciun raspuns.
Nu am pretentii financiare. Banii obtinuti din vanzarea cartilor sau audiobook-ului - depinde ce varianta este preferata - sa fie donati fie asociatiei, fie altor fundatii pentru oameni cu deficiente.
ce frumos ar fi!
e un vis tare drag mie...
ce credeti, il voi realiza? Doamne ajuta!

Citate gasite prin sertare...

da... canicula mon cher, dar am decis ca fac ordine. si am facut. si iata ce minuni am descoperit in lada de zestre. ha ha ha. (asta asa pentru un zambet; nu stiu de ce, dar va simt crispati).

"Frumusetea este o alta forma a adevarului." (Alejandro Casona)
"Ori de cate ori vreti sa realizati ceva, pastrati-va ochii deschisi si asigurati-va ca stiti exact ce anume doriti. Nimeni nu-si poate nimeri tinta cu ochii inchisi". Paulo Coelho "Diavolul si domnisoara Prym"
"fiecare din noi are "groaza, frica de ceva".
Nimic in lumea asta nu e rodul intamplarii." P. Coelho "Veronica se hotaraste sa moara"

marți, iulie 20

În ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață.
Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.” `

Nu trebuie sa ne temem de confruntari…

….Din haos se nasc stelele ...

Charlie Chaplin

alo?!

suna telefonul. cel de la Romtelecom, unde sunt sunata de 2-3 persoane, si foarte rar.
-alo, da!
-buna puiule, sunt Laura!
-Laura? Care Laura?
-Claudia tu esti?
-Da, eu sunt.
-Ce faci, vii la munca azi?
-Eu, azi, la munca? Azi nu... (Doamne sfinte, sunt in vacanta, am concediu, pe 16 august m-am trecut in activitate scolara).
-Claudia Hein?
-Nu, doar Claudia, spun usurata.
-Ma scuzati!
-Nu-i nimic! O zi frumoasa!
Sora mea radea cu lacrimi, si-mi spune: parca erai in melodia aia recenta a lui Grasu, "Azi nu, nu, nu... poate maine".

luni, iulie 19

O saptamana cu trei lecturi

Saptamana cu vesti triste.... oboseala... putere pentru a incuraja pe cele dragi mie, asa ca, m-am refugiat in lectura.
Am finalizat: "Parinti si copii" de I.S. Turgheniev
Mi-au placut enorm de mult descrierile, parandu-mi-se foarte stilate si pline de viata. Personajele dragute, cu pofta de viata. Tema iubirii, care aduce implinire dar si suferinta. Dragostea parinteasca bine evidentiata. Cat de greu este sa-ti vezi copilul cum se stinge?! Cumplit... groznic... infiorator. Doi batrani care merg sa isi viziteze fiul la cimitir, imagine lacrimogena.
Citate:
"... o frunza uscata de artar s-a desprins si cade la pamant. Zborul ei este aidoma zborului unui fluture. Nu gasesti ca e ciudat? Un lucru neinchipuit de trist si de mort seamana cu altul, neinchipuit de vesel si pin de viata."
"O, cat sunteti de aproape, tanara, proaspata, curata... in odaia aceasta mizerabila... Dar adio! Sa traiti mult, e cel mai bun lucru, si profitati de viata, cat mai e vreme. Iata, priviti ce spectacol dezgustator: un vierme aproape strivit se mai zvarcoleste! Si ma consideram capabil sa fac atatea, unde sa ma fi gandit la moarte! As! Aveam o misiune de indeplinit, caci ma credeam un gigant! Iar acum misiunea gigantului e sa moara cat mai cuviincios, desi cui ii pasa de asta... ?"
"Mecanica inimii" de Mathias Malzieu
Iubirea de mama, de prieteni, de iubita... merita traita intens, merita sa lupti pentru iubire, chiar daca doare, chiar daca ai momente de nesiguranta, de gelozie, de dezamagire, poate.
E importanta sa ne pastram sufletul (inima) de copil, sa ne bucuram de viata, sa traim intens.
Citate:
"Orasul acesta pare un tort de nunta cu o biserica la ultimul etaj.""Face gropite atat de jucause, zambestee in atat de multe feluri, incat, nu stiu cum, dar nu ma mai satur privind-o!" (citeam si in revista "24fun" ca barbatii se indragostesc de zambetul unei femei, scria Mihai Dobrovolski).
"Visele dospesc in mine, ca un aluat in vatra, si sunt gata sa devina realitate."
"Intotdeauna, in vorbele oamenilor mari biruie uratenia."
"Chinurile dragostei preschimba oamenii in monstri de tristete."
"Niciodata nu putem reveni asupra faptelor savarsite in trecut, chiar daca avem un ceasornic in inima."
"Cand intru in panica, mecanica inimii mele o ia razna atat de tare, incat ma simt ca o locomotiva cu abur ale carei roti sar de pe calea ferata la curbe. Ratacesc pe snele propriei frici. De ce ma tem? De tine, mai precis, de mine fara tine."
"Sa-i oferi inima in dar femeii pe care o iubesti nu e putin lucru!"
Visele se implinesc - adesea, uneori dau gres. Trebuie sa avem vise si sa luptam penru ele.

Apoi, am citit "Stilul tau - pentru femeia care merita" de Andreea Papp

O carte de psihologie aplicata, care merita citita si daruita.
Lecturi numeroase si placute, la umbra unui copac, in gradina proprie sau in parc!

duminică, iulie 18

dragostea exista


aseara, am iesit la o seara de lectura organizata de o prietena atat de energica si plina de viata si de frumos si de zambet si de talent.
pe 4 iulie a avut casatoria religioasa. o casatorie originala si speciala, altfel - cum imi place mie a spune -, iesita putin din tiparele imbatranite, asa cum imi doresc si eu... (bine, eu am alt scenariu, insa nu-l divulg; ha ha ha).
mi-a daruit cateva fotografii, amintire....
pe plic, mi-a scris astfel:
"Pentru scumpa noastra Claudia,
de la doi indragostiti pe altarul vietii. Iti dorim o frumoasa poveste de dragoste si te anunt ca, ma pot ocupa de nunta ta, ca sa creem un moment unic, in stilul tau!"
multumesc Liliana si sper sa apelez curand la "serviciile" tale.
povestea lor de dragoste este superba... depaseste cu mult filmele de dragoste...
mi-ar placea sa vad cat mai multe cupluri asemenea lor.
in incheiere, vreau sa spun cu tarie, doar atat: "DRAGOSTEA ADEVARATA EXISTA!" Credeti in ea si... in semne.... :)

sâmbătă, iulie 17

invatati copiii sa iubeasca lectura...


vorbeam cu o prietena care lucreaza la o editura pentru copii. era trista si demoralizata, caci are mult material nou si frumos pentru a fi publicat, dar criza si faptul ca nu se mai cumpara carti pentru copii, o tin pe loc.

pacat, in copilarie incepe totul: pasiune pentru sport, muzica, pictura, lectura, etc... acum se dezvolta talentul pentru mai tarziu.

eu, nu sunt inca mamica, dar cumpar carti pentru pustiul de 4 ani a carui bona este mama. cred ca toate cartile pe care le are - sau majoritatea -, sunt de la mine. ati putea spune ca parintii nu au bani. toti ne ducem cu gandul rapid, intr-acolo. dar nu este deloc asa. tatal sau ii cumpara ceas de Ben Ten de 80 lei... o prostie de ceas, care nu face minuni. "nu dati banii pe prostii, ci luati carti la copii", ar suna o replica haioasa pe plaja din Constanta.

insa, povestile, imaginile ii dezvolta imaginatia, creativitatea...

am gandit un slogan: "lasati copiii sa vina in librarii, sa rasfoiasca si sa fie pasionati de carti, pentru a creste curajosi, veseli, isteti".

joi, iulie 15

sunt fata care...

azi, am inteles ca sunt fata care poate opri ploaia, dar nu poate pacali moartea...
azi, am invatat ca totul se poate termina repede... in cateva ore sa nu mai fii printre cei dragi...
azi, am invatat ca e important sa fii impacat cu ceilalti, macar sa-i ierti in sufletul tau, ca sa mori linistit...
cand telefonul nu mai suna... cand telefonul este inchis... realizezi ca s-a terminat.
cand auzi "nu mai e"... nu crezi... si mergi la cimitir... si vezi o cruce cu un nume drag.i n minte, iti apar imagini cu cele mai vesele momente petrecute cu acel om...
spui neincetat: "nu pot sa cred. nu vreau sa cred"...
aprinzi o lumanare si stii ca, timpul, doar timpul, va vindeca durerea si rana...

miercuri, iulie 14

fustele mini

fustele mini, dau dureri de cap...
ieri, discutam cu un prieten care s-a casatorit recent. la un moment dat, cu ochii pe ceas, imi spune: "trebuie sa plec sa imi iau sotia de la servici (ce frumooos, gandesc eu), caci s-a imbracat in fusta scurta azi".
zambesc si intreb, total nedumerita (eu purtand o rochita scurta, in bretele, vaporoasa): "si ce-i cu asta? cand porti fusta, iti asumi riscul, ce consta in priviri admirative sau mai putin, fluieraturi si claxoane (ultimele de la badarani, recunosc).
completeaza: "nu am vazut dimineata, cand a plecat, cat de scurta e fusta".
rad cu pofta si-i spun: "poate nu o mai gasesti la servici".
cu o privire ucigatoare, se intoarce si pleaca.
*
azi, am purtat o fustita tare draga mie - o detin din clasa a XI-a (nu stiu daca trebuie sa ma "laud" cu acest aspect).
cum imi place sa ies din tipare, sa fiu altfel, originala si cu bun gust, atrag atentia prin simplitate. toata lumea imi privea sandalele de plastic, albastre, trasparente. :)
ce am "castigat" azi prin tinuta? o intrare gratis la metrou - nu mi se inregistra cartela bat-o vina, si un domn, imi spune: "luati-o pe aici domnisoara!" (frumos, multumesc am spus, am zambit si am trecut) - si un claxon. suficient pentru o zi caniculara de vara!

marți, iulie 13

mulatri



mereu mi-a placut parul cret. mereu mi-a placut tenul masliniu. mereu mi-au placut copiii mulatri.

ma gandesc... cum ar fi sa am si eu?

:)

scrisori

scrisorile au fost si au ramas, o pasiune pentru mine. am fost fascinata de scrierea lor catre prietene in facultate, catre oameni dragi. ce timpuri! atunci nu era internet si scriam saptamanal scrisori unei prietene din Ialomita. dar ce scrisori... Eminescu si Creanga era mici copii pe langa noi. si acum pastrez cateva scrisori de top. ma amuz, mi-e dor, ma simt abandonata, dar... viata isi urmeaza cursul.
si acum trimit felicitari (de zile de nastere, pentru proaspat casatoriti etc.) si foarte, foarte rar cate o scrisoare la Calarasi, prietenei mele din facultate, Anouk (e alintul meu, formulat special pentru ea).
de cateva zile ma chinui ingrozitor - pana la tentatia de a renunta (tipic eu) - cu scrisori de intentie, de motivatie... bla bla-uri.
incerc sa gasesc motive sa renunt... nu am bani pentru a legaliza acte, de exemplu.
cine da un leu pentru ca diplomele mele sa fie legalizate?
daca azi nu gasesc bani, renunt la proiectul meu MARET.

luni, iulie 12

Eu si DoarEu

Me gusta la football... Vai spaniola mea, dar ma bucur ca au castigat campionatul! M-a impresionat in mod placut jocul de artificii.

*
Imi caut stilul de viata, lecturand cu nesat o carte despre stil: "Stilul tau, pentru femeia care merita" - de Andreea Papp. (sunt lectii de viata in care fiecare se regaseste si din care, fiecare are de invatat).

*
Candva, partcipam la tot felul de concursuri (integrame, sa raspund la o intrebare etc.) si catigam adesea. Eu luam totul in joaca. Am renuntat, spunandu-mi ca vreau sa castig o dragoste adevarata, si e necesar sa-mi canalizez energia pe acest segment de viata, afectiv. Acum - si fara dragoste, si fara bani - ma bate gandul sa incep din nou sa trimit taloane si cupoane (ha ha ha), la fel de fel de concursuri. Am nevoie de bani... si nici nu vreau mult, si nici nu vreau sa cersesc.

*
Am inteles ca forta de a reusi este in mine. Eu, doar eu si numai eu ma pot ajuta sa razbesc cu fruntea sus, voioasa si fericita din "nefericre".

duminică, iulie 11

Furtuna şi îngerii

Un nor cumplit de negru, cu forme ciudate, desprinse de pe alte meleaguri parcă, a pornit să tune şi să toarne cu nemiluita picături reci, mari, răutăcioase, hidoase. Vântul suflă puternic, îndoaie copacii, dar nu reuşeşte să îndepărteze norii pus pe harţă. Soarele s-a ascuns timid şi neputincios într-un nor micuţ, şi tremură speriat de această furtună stârnită.
Într-o staţie de autobuz, un băieţel slăbuţ, înspăimântat de vijelia dezlănţuită, tremură ca varga. În mâna dreaptă ţine o acadea, de care se pare că a uitat. Stă cu genunchii îndoiţi, postat într-un colţ al cabinei de protecţie, cu lacrimile jucându-i în ochi.
-Dacă ştiam, nu mai plecam. Mi-e atât de teamă. Nu mai e nimeni pe străzi. Toţi parcă au fost înghiţiţi de pământ. Nici urmă de fiinţă în jurŞ nu tu păsări, insecte, oameni nici gând, nici pomeneală.
Cât aţi spune "hai la joc", picăturile hapsâne, nesătule, au furat culoarea din tot ce era în jur: frunze, petale, cer, până şi culoarea roşie - cu aromă de zmeură - din acadeua băieţelului a dispărut.
-Rareş, Rareş, dragul meu, te rog răspunde, se aude în depărtare strigătul disperat al unei femei, care se pare că este mama sau oricum, rudă cu băieţelul speriat.
Un fulger strălucitor lumină strada. Femeia îşi acoperi faţa, dar zări umbra unei fiinţe ghemuite. Cu inima strânsă de teamă, se îndreptă într-acolo.
-Rareş, dragul meu, te-am găsit. ce spaămă am tras!
-Mamiii, iartă-mă, nu am vrut să te sperii. Veneam spre casă şi dintr-o dată s-a pornit furtuna.
-Puiul meu, eşti ud leoarcă. Mi-e teamă să nu răceşti. Dacă nu se opreşte în maxim zece minute, pornim spre casă prin ploaie. Nu avem de ales.
-Aşa facem. Priveşte mama, exclamă Rareş, arătându-i mamei un nor mare, pufos şi multicolor. Acel nor a furat culorile din lumea noastră. Uite.. nici rochia ta nu mai are culoare... nici acadeaua... nici pantofii... Mi se face frică. E înspăimântător!
-Ai deptate fiul meu iubit! Găsim noi o soluţie, acum însă, să pornim spre casă, căci iată, rugămintea mi-a fost auzită şi ploaia a stat.
Cei doi au plecat spre locuinţa lor, care nu se afla foarte departe de staţia de autobuz unde s-a adăpostit băieţelul poveştii noastre.
-Dezbracă-te Rareş, spuse mama grijulie şi l-a înfăşurat rapid într-un halat de baie, moale, călduros şi pufos - dar şi acesta lipsit de culoare.
-Trebuie să ne gândim la o soluţie de a aduce culorile înapoi, rosti micuţul.
-Ai dreptate, dar asta după un ceai cald şi gustos, asezonat cu o miraculoasă aspirină.
Aburii ceaiului fierbinte, cu miros îmbătător de tei, l-au moleşit pe Rareş. Era să adoarmă la masă, dacă mama lui nu era atentă.
-Puiul meu, hai să mergem la culcare. Nu uita să îţi spui rugăciunea, da?
-Bineînţeles, mamă dragă!
Ajuns în cameră, Rareş a îngenuncheat lângă pat şi se rugă: “Îngeraşul meu păzitor, îţi mulţumesc pentru că am revenit acasă în bună stare. Când îl vezi pe Doamne Doamne, roagă-L să salveze culorile din ghearele monstrului care le-a furat. Mulţumesc din nou. Amin!”
Şi-a dat papuceii jos, i-a aşezat ordonat lângă pat, a tras plapuma peste el şi a adormit cât aţi spune “peşte”.
Îngerii bucuriei, armoniei si pazitori ai copiilor au făcut şedinţă.
- Cum salvăm această situaţie?
- Este o soluţie, nu se poate altfel!
- Bineînţeles, fără discuţie!
Au stabilit că este necesar să meargă la Dumnezeu şi să Îi ceară sfatul.
Îngerii au fost primiţi imediat, au prezentat situaţia neplăcută şi au cerut îndrumări pentru rezolvarea problemei.
- Un copil ne-a rugat în rugăciunea de seară să aducem culorile înapoi. Pământul este trist fără culoare, a declarat unul din îngerii păzitori ai copiilor.
- Doar un suflet curat de copil putea observa că viaţa este frumoasă tocmai datorită culorilor diverse, spuse îngerul armoniei.
- Mergeţi şi aveţi grijă de băieţel, să doarmă liniştit. A fost supus unui adevărat şoc în faţa răbufnirii naturii. Am să mă ocup personal de recuperarea culorilor, a zis Dumnezeu.
Îngerii s-au supus.
Dumnezeu a atins cu bagheta magică norii, care, ascultători au eliberat culorile.
„Primăvara părea că-şi reintră în drepturi. Natura în jur înverzea – copacii, tufărişul şi ierburile, totul strălucea şi se legăna uşor, în adierea moale a zefirului; peste tot răsuna în triluri dulci glasul săltăreţ al ciocârliei; ciorile se plimbau ţanţoşe, profilându-se cu penetul lor negru pe verdele crud al grânelor de primăvară, încă destul de joase, şi se pierdeau în marea de secară ce începea de-acum să albească; doar când şi când li se zăreau capetele, iţindu-se din lanul ce juca în valuri vineţii.”
Rareş s- a ridicat brusc din pat şi s-a îndreptat spre fereastră. Era întuneric. Nu vedea nimic.
- Off, cred că am visat. Eram în mijlocul naturii... am văzut mule culori.
Îngerii se uitau unul la altul neputincioşi. Îngerul său păzitor, care stă mere pe umărul drept, l-a mângâiat încet şi l-a ajutat să se aşeze sub plapumă şi să adoarmă.
Noaptea a trecut cu emoţii pentru toată lumea, inclusiv pentru îngeri.
Cocoşii au început să cânte, vestind sosirea dimineţii. Ziua îşi intră în drepturi pas cu pas.
Îngerii bucuriei privesc pe fereastră şi observă culorile la locul lor.
- Culorile au revenit! Ce se va bucura micuţul nostru. L-aş trezi!
- Nu, să-l lăsăm să se odihnească. A avut un somn agitat, au adăugat îngerii armoniei.
Peste câteva minute, micuţul s-a trezit şi a privit dincolo de geamul încăperii. Nu pot descrie lumina din ochii săi, zâmbetul cald şi vesel, vocea suavă care a împărtăşit mamei sale bucuria reîntoarcerii culorilor în lume.
- Mama, mama, bună dimineaţa! Îngerul meu păzitor mi-a ascultat ruga şi culorile sunt la locul lor: albastrul pe cer, verdele în firele de iarbă, galbenul în lămâie... etc. Sunt fericit!
- Vezi Rareş, îngerii există şi te aud! Să nu uiţi să le mulţumeşti diseară!
- O voi face chiar acum!
Ingerii bucuriei, ai armoniei şi îngerii păzitori ai copiilor, şi-au unit mâinile, şi au zburat uşor. Câţiva fulgi au plutit prin cameră, aşezându-se într-un final pe patul lui Rareş.
- Oau... vă mulţumesc din tot sufleţelul meu că mi-aţi păzit somnul şi mi-aţi înapoiat culorilor. Ador culorile curcubeului: ROGVAIV. Ha ha ha, adică: roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet!
*
Dragi copii, în fiecare seară rugaţi-vă îngerului vostru păzitor, care stă aşezat pe umărul drept!

sâmbătă, iulie 10

scrisoare catre dnul ministru Daniel Funeriu

02.06.2010 – SCRISOARE DESCHISA

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ

MINISTRULUI EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI,

DOMNUL DANIEL FUNERIU

Stimate domn,

Cu sprijinul nostru, al multor dascăli din şcolile şi universităţile româneşti, aţi preluat mandatul de ministru în momente extrem de dificile pentru sistem şi oamenii care-l deservesc.

Moment dificil, dar total nefericit. Invoc sprijinul nostru, întrucât eu, şi ca mine, zeci de mii de dascăli am făcut campanie pentru partidul din care amândoi facem parte, promovând principii, idei, deziderate. Ca să fiu corect cu dumneavoastră (deşi dumneavoastră nu dovediţi a fi corect cu sistemul educaţional din România), n-am avut speranţe că veţi face lucruri ieşite din comun. Pentru că nici nu ştiţi, nici nu puteţi. Pentru că afişaţi un voluntarism vecin cu inconştienţa, pentru că acţionaţi ca fiind dominat de solipsism, pentru că fetişizaţi modele şi experimentaţi idoli, pentru că gestionaţi în cele mai proaste moduri o criză cronicizată.

Deşi am văzut o sumedenie de cv-uri fabricate, aureolate şi supradimensionate – în care lucrurile şi faptele „de nimic” sunt ridicate la rang de esenţă a carierei, vă spun că, iniţial, am considerat că ruta profesională „fulminantă” pe care o etalaţi mi-a dat un dram de speranţă în privinţa unei relative schimbări. În fond, faptele dovedesc şi în ceea ce vă priveşte că tinereţea nu este o virtute.

Stilul persiflant, supraetalarea propriei persoane, inflexibilitatea repetată etc., nu pot masca superficialitatea, lipsa autorităţii epistemice, activismul partinic, dispreţul faţă de oameni.

Stimate domn,

Constatând ignoranţa şi clientelismul de partid la foştii miniştri precum Andronescu, Athanasiu, Admoniţei, din nou Andronescu (ce fatalitate! repetabilul A), am luat atitudine şi am nuanţat, pentru fiecare caz în parte, de ce trebuie să plece. Aţi devenit „locatarul” biroului ministerial în care au lucrat Haret, Maiorescu, Maior, Marga,Miclea! Dar v-aţi umplut de ridicol şi penibil.

Pentru că prin tot ce faceţi dovediţi incompetenţă, ignoranţă, rea-voinţă, nepricepere, infatuare şi lipsă de coerenţă, pentru că gestionaţi într-un stil inimaginabil de defastuos educaţia din România asigurând revenirea forţelor politice obscure şi antireformiste la putere, pentru că aţi anihilat şi ultima brumă de demnitate a dascălilor din România, vă sfătuiesc să părăsiţi scaunul ministerial. Iar solicitarea mea este legitimă întrucât, spre deosebire de mulţi, am obraz în faţa oamenilor pe care i-am îndemnat la votul „salvator”.

Stimate domn,

Dacă aveţi capacitatea şi iscusinţa unei introspecţii, vă enumăr doar 10 motive pentru care v-aţi umplut de ridicol, devenind penibil în faţa oamenilor ce vă privesc cu „ochii minţii” şi nu prin ochelarii de activişti. Aşadar, sunteţi ridicol şi penibil, întrucât:

  1. Aţi iniţiat un proiect de lege aberant, incoerent din punct de vedere logico-juridic, care abundă în formule pur declarative, copiind – în multe situaţii, prevederi desuete din legislaţia anilor 1995/1997; n-aţi acceptat amendamente, aţi mimat dialogul. V-aţi comportat doar ca activist – robot, punând în dificultate pe ministrul Miclea, Omul care v-a apărat chiar şi în situaţia în care i-aţi bagatelizat proiectul;
  2. Aţi afirmat în nenumărate rânduri – ultima dată la o întâlnire la B1TV, că aveţi „misiunea de a …”. Realizând o serie de studii privitoare la legitimitate, la personaje ce şi-au asumat misii (precum vă consideraţi!), vă sugerez să meditaţi la Hitler, Stalin, Ceauşescu, Castro şi o întreagă garnitură de misionari care, precum dvs, au considerat că ei, doar ei sunt putătorii misterului imanent legităţilor istorice; că ei devin panaceul binelui universal… Şi alte asemenea idei manipulatorii, expresie a vicleniei istoriei;
  3. Aţi făcut din examenul de bacalaureat o mascaradă naţională;
  4. Vă consideraţi deasupra legii, anunţând public că, prin ordin de ministru, veţi asigura intrarea în universităţi, chiar şi a tinerilor ce nu susţin bacalaureatul (legea, stimate domn, introduce această prevedere imperativă!);
  5. Aţi asigurat înflorirea clientelei de partid – criteriu unic de promovare în minister şi inspectoratele şcolare, înlocuind – vai, în câte situaţii! – nepricepuţii lor cu anonimii dvs;
  6. V-aţi făcut de râs în faţa naţiunii când, în conferinţă de presă, precum un elev submediocru, reproduceaţi, în matrice robot, ceea ce vă „sufla” Oana Badea (de altfel, nişte banalităţi);
  7. V-aţi adresat Parlamentului, în întâmpinarea moţiunii simple ce vă viza, criticând (pe bună dreptate), agramatismul din textul moţiunii, dar, chiar discursul pe care l-aţi rostit (virulent şi agitator), abunda de agramatisme şi erori grave în ale gramaticii limbii române;
  8. V-aţi exprimat – tot pe un post de televiziune -, într-o dispută cu A. Athanasiu (vai, cât de lamentabil aţi putut fi!) că sunteţi un om puternic pentru că vă sprijiniţi pe două femei puternice: Oana Badea şi Melania Vergu! Ce-i drept, cele două reprezintă chintesenţa inteligenţei româneşti azi” Pentru cine? Pentru dumneavoastră!
  9. Aţi reuşit ca în doar câteva luni să faceţi ca, dascăli consacraţi, să trăiască repetate sentimente de jenă pentru că sunt reprezentaţi de un asemenea ministru;
  10. Sunteţi răspunzător direct de conflictul de interese în privinţa consilierului personal al ministrului (scandalul la zi). Stilul pe care-l propuneţi spre rezolvarea acestui conflict de interese este la fel de fraudulos precum procedurile puse la cale spre calificarea proiectului Vergu. Cele 15 zile propuse spre a … alege între … explică succint şi exact care vă este misiunea.

Aici vă adresez o întrebare: Între un post de consilier personal al ministrului şi 4 milioane de euro, ce alegeţi?

Şi pentru că răspunsul vi-l intuiesc, întreb pe cei ce v-au învestit: După ce Daniel Funeriu va urma iarăşi mirajul unei misiuni prin Franţa, Germania, Japonia etc., cine răspunde pentru dezastrul pe care-l lasă?

Faţă de toate acestea, la care se adaugă nenumărate alte cauze, vă cer un gest de demnitate: demisia. Ar fi onorabil în primul rând pentru educaţia din România.

Târgu – Jiu 02.06.2010

Cu regret,

Prof.univ.dr. Adrian GORUN

copiat de aici:

http://octaviansoviany.wordpress.com/2010/07/10/d-ale-invatamantului-o-scrisoare-deschisa-adresata-lui-funeriu/

vineri, iulie 9

despre frumos







E criza! Si ce daca?

Sufletul meu are nevoie de frumos… imi cumpar levantica si floarea- soarelui.

Ajunsa acasa, eliberez firele stranse cu putere in buchet. Bambusul face oficiile de gazda, le saluta si le ureaza "Bine ati venit!". Ele sunt fericite si intinzandu-se, emana un miros imbietor. Inchid ochii si ma teleportez intr-un lan de levantica, de culoare violet si miros dumnezeiesc. Vis-à-vis, lanul de floarea-soarelui ma striga. Alerg spre el si sarut florile pe rand. Ele se apleaca si imi mangaie umerii. E ca si cum toata iubirea din lume mi-ar patrunde in corp prin toti porii.

*

Doi fluturi albi se regasesc pe o floare. Se iubesc si se bucura intens de viata lor, atat de scurta, dar foarte frumoasa.

In curand, dragostea lor va naste alti fluturi.

“Sa ai grija de fluturii iubirii noastre… si sa iti pui dorinte cand zaresti fluturi albi. Noi implinim visele celor care cred in dragoste si in frumos, celor care vad minunile din jurul lor” mi-a soptit Tatal Fluture, cu ultima farama de viata in glas.

joi, iulie 8

Oameni si viata din oameni

Am citit ca un barbat la 38 de ani a fost invins de cancer. Mor oameni tineri si buni si frumosi! Hai sa luam atitudine.
Cancerul, o boala devenita o banalitate, ca si cum ar fi o migrena – caci fiecare avem aceasta gena in noi – parca a semnat pac cu Diavolul sa ne starpeasca.
O colega de-a surorii mele, a fost diagnosticata cu cancer. La doua saptamani, fiul dansei, de 22 ani, cancer.
Va rog din suflet – stiu ca e al naibii de greu – haideti sa fim veseli si buni, sa zambim si sa ne bucuram.
Iti place sa dansezi, ajuns acasa, ia-ti sotia/prietena la dans. Sau pur si simplu danseaza.
Iti place sa canti, fredoneaza… in timp ce faci maioneza sau aspiri sau iti faci dus sau iti pregatesti masa.
Deseaneaza, scrie, uita-te la filme, plimba-te in parc, iesi cu rolele sau cu bicicleta, citeste… orice iti face placere, pune in practica! TRAIESTE INTENS!
Viata e scurta si ciudata. Nu stii cand isi inchide portile si iti tranteste in nas poarta cu semnul INCHIS SAU TIME IS OVER SAU OFF.
Si eu sunt suparata ca nu-mi permit o vacanta, sau ca nu ma iarta X sau ca l-am suparat pe Y sau ca nu ma suna nu stiu cine sau ca nu am o familie de poveste … si inca multe…
Dar, ma bucur ca practic o meserie la care am visat de mica si ca devin pe an scolar ce trece mai "profesionista".
Va rog din suflet subliniati lucrurile frumoase pe care le faceti in viata si continuati sa realizati lucruri marunte, dar minunate!
Sa va fie ziua zambet si bucurie si implinire si voie buna!

nebuniile mele de om sucit si visator


O batrana ma opreste pe strada si ma intreaba daca azi e joi. Imi ia cateva secunde si raspund: “da. Este joi!” si zambesc. “mai uita mama!” “stati linistita, si eu uit.”

*

Teoria mea spune ca, intr-o prietenie, e necesar sa se acorde prioritate de dreapta.

*

Am mers la multe nunti. Devenise un hobby pentru mine, ca sa nu spun viciu. Acum, incerc sa ma las. Am primit la una din dintre ele, alaturi de biletelul cu numele meu de pe masa, un loz in plic. Soarta a facut sa fie castigator. Am fost invidiata atunci (si acum, dar m-am obisnuit). L-am pus bine si am uitat de el. Am facut ordine printre nimicurile pastrate si l-am descoperit. Azi, am mers cu el la magazinul LOTO PRONO. Bineinteles ca si-a pierdut valabilitatea. “peste ani si ani..”

*

Am frica de broaste (Rana ridibunda – broasca de lac). Am visat că, o broasca sărea atat de sus, vrând sa ma sarute. Eu nu si nu. Sora mea insista sa stau. Broasca m-a sarutat pe obraz si, epuizata (haha ha) s-a transformat intr-un barbat superb. Ha ha ha. Cred ca e un semn ca va fi ultima vara “fierbinte” si libera pentru mine. Glumesc.

*

Criza m-a facut sa devin irascibila cu cersetorii. Mancam un strudel (ador strudelele) caci simteam ca imi scade glicemia. Un tanar chipes si inalt, la vreo 17-18 ani, vine sa imi vanda o revista ce se distribuie gratuit. Refuz politicos. Atunci, imi cere din strudel, spunand ca ii e foame. “si mie imi este foame” (eu chiar simteam ca lesin…). “ce saraca esti!”, imi spune. revoltata, raspund: “eu muncesc si sunt saraca, de acea imi e si foame!” Mi-a parut rau… dar sunt tineri care pot munci pentru a-si castiga un ban. De exemplu, sa imparta pliante la metrou… caci, era tanar si frumos, dupa cum am precizat.

*

De cateva zile imi cumpar flori, desi este criza.

*

Sunt o mica nebuna intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna… si simt ca e doar inceputul….

Zambiti va rog!