sâmbătă, mai 15

scrierea unui barbat ce m-a impresionat....

stiu, am invatat, ca barbatilor nu le place casatoria, actul ce ii 'leaga", sa poarte verigheta - desi mie imi plac tare mult barbatii pe degetul carora troneaza verigheta aurie; le da un aer de responsabilitate, maturitate, intelepciune - scuze, sunt usor visatoare-, si acum, plimbandu-ma pe bloguri, am descoperit o scriere ce m-a emotionat prin sinceritate si simplitate si frumusete si dragoste.
citez:
"A s-a căsătorit. M-am bucurat pentru ei. Am privit fotografii de la nunta lor, încântătoare, fără discuţie. Mă gândeam că eu şi S am avut atunci, cu ani în urmă, o cununie restrânsă, modestă. Nici măcar fotografii nu am făcut. Nu ştiu de ce, pur şi simplu nu am dat importanţă acestui lucru. Imaginile acelea, cu ai mei, cu noi doi atunci, au rămas doar de resortul memoriei. Nu prea aveam nici bani. Ea preda engleza la o şcoală, eu eram un bugetar oarecare. Ţin minte că îmi plăcea să fiu căsătorit, să port verighetă, mi se părea o chestie tare faină. Uneori mă uit cu tristeţe la palma stângă, la inelar. O vreme puteai observa dunga albă, semnul verighetei, urma ei, acum culoarea e uniformă, vechile urme s-au şters, rămân doar într-o cută a memoriei."
"Aseară mi-am dat seama că eu nu prea mai citesc. Nu citesc aplicat, cumulativ, să învăţ ceva. Citesc, atunci când o fac, ca să dezertez.
Oamenii, prietenii, necunoscuţii…şuvoiul neobosit al unei lumi de corpuri semitransparente, de lumini şi sunete şi parfumuri, chipuri ce vin din trecut, te traversează, merg mai departe decât prezentul tău sensibil, se proiectează acolo, în indefinibil, într-un fel de mister tăcut…scrisul e bun doar şi pentru simplul fapt că desface lucrurile, te ajută să vezi mai adânc, mai exact, mecanismele, firele subţiri, faliile, senzaţiile, ceea ce a adormit în tine, ceea ce se naşte în tine şi ţâşneşte înainte sau se ascunde ca un jaguar în desişul umed al junglei."
toate acestea, aici:

val vârtej în viaţa mea...

e o perioada nebuna nebuna. ma amestec in lucruri ce nu ar trebui facute acum.... asa cum eu imi doream candva atentie - caci acum am obosit si simt nevoia sa stau putin cu mine sau si mai bine sa dorm-, altii imi cer cu inversunare timp din viata mea. ma credeti ca nu am? nu am timp sa mananc -poate doar pe strada, insa, asa cum imi invat si elevii, nu e frumos sa mananci pe strada-, ajung sa simt cum imi scade glicemia, iau repede un Snickers de la primul chiosc si imi incarc bateriile. sunt prietene care se roaga de o saptamana si mai bine sa ne vedem... si nu am timp. umblu cu felicitari in geanta, pe care nu reusesc sa le pun la posta. ieri, intalnind in drumul meu o cutie postala, am azvarlit in ea o felicitare - desi era deja 14 mai, iar sarbatorita era pe 13 mai (noroc cu e-mailul trimis la timp).
citesc in autobuz si in metrou pentru a economisi timp. trimit mesaje cand sunt in statii. fructific timpul la maxim... si ma intreb de ce?
am vazut "Livada de visini", de Cehov, la National. Intoarcerea in casa natala dupa ani, starneste amintiri dulci. Costumele Maiei Morgenstein sunt senzationale. Mirosul de pudra divin. Sa stai in primul rand... e adrenalina. Albulescu, batran, dar profesionist. Dragostea cu prezenta ei dificila ca intotdeauna.
acasa, sufletul mi-e ravasit de indoieli si temeri, decizii grele, poate neinspirate... adorm, si imi doresc sa ma odihnesc pana tarziu.
elevii imi spun ca sunt o profesoara rea, caci le dau note mici. am dat un 4 unei eleve de clasa a V-a si a facut show: a plans in fata cancelariei, a daramat pe holul scolii un exponat, a tipat in fata scolii ca a luat 4 la biologie. vin cu nerusinare sa cerseasca note... nu suport asta; nu suport obraznicia si cerseala. stiu ca, peste ani, imi vor multumi pentru comportamentul meu de acum.