luni, februarie 27

Simt cum se scurge viata din mine

Ma dor oasele... ma doare pielea... corzile vocale refuza sa mai emita sunte.... am o febra interioara.... frisoane puternice...

Scriu cu greu si imi doresc o saptamana de concediu medical in care sa ma refac....

Ieri am fost la teatru.... Ich clovn, la Independent 84, o piesa de teatru inspirata din viata reala a unor studenti, originari din Moldova pitoreasca, care incearca sa faca bani si sa isi contureze un viitor plecand in afara: Berlin, apoi Londra. Este o lectie de viata... despre prietenie, despre relatia parinte-copil (unul din personaje este controlat de parinti si la 25 de ani), despre relatiile de iubire, despre importanta studiilor. Andra, care terminase facultatea de regie film in Bucuresti, a plecat la un master in Anglia, vrand sa uite complet de acest oras cenusiu timp de un an. Spunea ca in facultate a invatat doua lucruri: sa pari desteapta si sa incerci sa fii deosebita, sa faci lucruri interesante.

Piesa de teatru este prima dintr-o serie ce va lua avant prin participarea oamenilor de rand (inclusiv eu care m-am inscris, dar am fost nevoita sa renunt din cauza programului super aglomerat pe care il am) la cursul "Scrie despre tine" sustinut chiar de regizoarea piesei - Vera Ion si unul din actori, Sorin Poama. Sunt tineri, frumosi, energici.

O saptamana minunata!

duminică, februarie 26

Filmele imi inunda viata

Ieri discutam cu o buna prietena din Cluj.... si-a amintit cum ne-am cunoscut - prin intermediul doamnei care a infiintat "Salveaza vieti" -, avand legatura cu scrisul... :) Mi-a recomandat sa vizionez filmul "The Vow- Juramantul". Da, am spus, eu si filmele, baba si mitraliera (cu toate ca in ultima vreme m-a prins flama, cum se spune, dar asta in compania anumitor persoane).

Pe seara, dupa ce am finalizat povestea pentru revista MEKI, ma relaxez cu o baie bine meritata. Apoi imi rearanjez hainele in sifonier, in comapania muzicii. Imi promisesem sa nu mai deschid calculatorul. Nu de alta, dar mai aveam de munca. Asadar, imi iau notebook-ul primit de la Mos Craciun (super om, cu un suflet imens, care are grija de mine asa, din umbra) si-l pornesc. Offline, mesaj de la un domn grafician, un prieten cunoscut in tineretea mea, care, la fel, ma incurajeaza sa scriu (cica as avea talent) si ma indeamna sa citesc foarte multa literatura pentru copii (ieri am citit doua povesti). Uneori ma infurie aceste sfaturi. Dar, incerc sa le dau ascultare... in interiorul meu stiu ca imi fac bine, ca ma imbogatesc in primul rand ca om cu suflet de copil.

Cum spuneam, am primit mesajul urmator: "
Cauta filmul intitulat The Secret World of Arrietty. O sa-ti placa, e in genul povestilor scrise de tine."

Credeti ca am rezistat? De unde!? Filmul este superb. Atat povestea, cat si desenele. Mi-am recunoscut putin stilul, intr-adevar. Faptul ca foloseste natura, gandacii si tot ce e frumos, prietenia etc.

Apoi, am cautat si "Juramantul". Cine plangea la doua dimineata, stergandu-si nasul cu putere?! Claudia....

In urma unui accident, Paige, isi pierde memoria. Sotul ei, Leo o duce la spital. cand isi revine din coma, Paige nu-si aminteste decat trecutul indepartat, nu-si recunoaste sotul si prietenii, nu mai stie sa sculpteze, etc.

Simtindu-se confortabil, se intoarce la parintii ei, la vechii ei prieteni. Intr-un final descopera motivul pentru care renuntase la viata comoda si bogata pe care o ducea. Isi redescopera pasiunea pentru desen si sculptura.

Revine la sotul ei, care in tot acest timp i-a fost devotat, insa, a divortat simtind ca nu poate face mai mult.

Ideea: intotdeauna e important sa faci ce iti dicteaza sufletul, nu ce te indruma parintii (de ex. paige renunta la drept si se inscrie la arta) - frustrarea aceasta am avut-o si eu pana nu demult;
Toate se intampla la momentul potrivit: intalnirea cu anumiti oameni, despartirea de oameni, o carte lecturata, un film vizionat... etc. :)

O duminica frumoasa va doresc.... cu iesiri la aer, in imbratisarea soarelui prietenos, apoi o seara relaxanta in compania filmelor
.

sâmbătă, februarie 25

Orice om merita o imbratisare

Un bărbat costumat în urs îmbrăţişează oamenii de pe stradă, nimeni nu bănuieşte însă că persoana din spatele costumului este o persoană cu dizabilităţi. Chiar trebuie să ne deghizăm ca să fim apropiaţi? Daca ai inimă, trimite acest video tuturor prietenilor tăi, toţi merităm puţină iubire, toţi merităm o imbrăţisare.


O zi minunata...chiar de nu este

Dupa spart gheata din curte... dupa o portie de hrana sanataosa si bine meritata.... iau o pauza de internet...

Descopar aceasta melodie... o ascult sa-mi ridice nivelul vibrational....

Doresc sa o impart cu voi, cei care aveti nevoie - mai mult sau mai putin.



Ieri, am fost cautata de oameni.... nu v-am spus...

Intru la ore... telefonul suna. Il opresc. Prietena mea din Cluj avea nevoie de mine, sa o ascult.... Imi pare rau ca nu pot fi disponibila mereu...
Seara, dupa ce am lasat la posta povesti personalizate care sper sa bucure doua femei minunate, sunt sunata de o vecina. Avea nevoie de imprimanta. Din pacate, nici eu nu mai am toner.

E bine ca oamenii isi amintesc de mine, cand le e greu, cand au nevoie... probabil ca par o persoana descurcareata, ce poate oferi ajutor, care stie sa asculte... etc.

Orhideea

Acum doi ani, am primit din partea unei clase cu ocazia zilei de 1 martie, o orhidee. Pustiul care mi-a oferit-o, reprezentant al clasei, ma intreba săptămânal:

- Doamna, ce face orhideea.
- este bine, mulţumesc.

Într-o zi, şi-a pierdut toate florile. Am îngrijit-o cu dragoste şi dragoste pentru ei.

În februarie, avea trei boboci. Azi de dimineaţă, o floare minunată mi-a dat bineţe şi mi-a zâmbit.

Am început să plâng... de dor... de frumuseţe... de iubire....

vineri, februarie 24

Dragobete?


Hm... pentru mine toate aceste sarbatori care celebreaza dragostea, din ce in ce mai egoista, mai nebuna, mai frustranta, nu-si au rostul.....

Mi-e greu sa mai cred in puterea si frumusetea miraculoasa a dragostei...

Viata e o lupta cu tine si cu ceilalti... si cam atat. Ma limitez la o dragoste puerila pentru povesti, lectura, joaca, meserie, teatru....

Traiesc precum o papusa de pai, insufletita de Duhul Sfant, care se deplaseaza automat la scoala, la un spectacol pentru a nu-i crapa inima de dor de frumos, la o intalnire cu prietenii....

Da... sunt draguta... un coleg chiar ma ruga zilele trecute sa-mi fac arborele genealogic sa vada de unde acest fir elegant de frumusete... :)

Da... imi apreciez elevii si vreau sa ii vad realizati, si increzatori in fortele lor, si deschisi spre noutate, dar mai ales dornici sa traiasca si veseli.... :)
LUPT PENTRU ASTA....

In rest... daca privesc in sufletul meu, viata mea este trista, stinsa de mult... aproape nici urma de foc nu a mai ramas sa arda pentru mine...

joi, februarie 23

Greu de greu cu dorul mic

Greu cu greu rezulta fericire.
Ma pierd in amintiri frumoase.
Unele din ele au deventi superbe pentru el.
Nici eu nu stau chiar atat de rau.
De ce mi-e ciuda ca amintirile lui s-au pierdut?
Plang ca nu ma mai cauta....
E oare relevant?
Urasc minciuna... si in asta constau amintirile mele.
Ma debarasasem de ele,
Pe calea curajului asumat, a evolutiei.
Fiecare din noi are dreptul la fericire.
Cinste lui ca a fost mai rapid.
E imposibil sau atat de greu sa spui ceva?

Ma pierd in temeri... din nou... si mi-e ciuda...
Ma pierd in timpul petrecut in doi si mi-e ciuda...
Ma pierd in speranta ca viata mea se va opri curand... si mi-e bine...

miercuri, februarie 22

ACTIVITATI EDUCATIVE PENTRU COPII SI PARINTI




La un seminar EMPOWER am aflat ca as putea colabora pe partea de povesti cu Claudia Suhov.
Am trimis cateva mailuri, am primit raspunsul ca isi organizeaza programul si m-am pus pe asteptat.
Asta seara am descoperit ca surprizele sunt gata de TRAIT, GUSTAT, SIMTIT.
Eu sunt entuziasmata. Vorbesc cu drag - ca si cadru didactic - si ma adresez parintilor (prieteni si nu numai): OCUPATI-VA DE COPIII VOSTRI. NU AVETI IDEE CAT DE RECUNOSCATORI VA VOR FI. OFERITI-LE EDUCATIA MODERNA CARE VA ESTE OFERITA CU PROFESIONALISM DE PERSOANE MINUNATE. ACESTE CURSURI- PROGRAME VA SUNT ADRESATE SI DVS., CA PARINTI. NICIODATA NU ESTE TARZIU SA INVATATI, SA DESCOPERITI. MULT SUCCES. ZAMBETE SI BUCURII SI VA ASTEPT LA ACESTE EVENIMENTE.




copii si parinti prin metafore si joc

A fost odata ca niciodata …

Va mai amintiti ce putere magica aveau asupra voastra in copilarie aceste cuvinte?

Cum vocea calda a parintilor sau a bunicilor de pana in cadenta de vis firul magic al povestii care va purta prin alte lumi?

Cum, in acest proces, descopereati ceva nou despre voi insiva, simteati emotia de deveni una cu eroul iar povestitorul era calauza voastra printr-un univers fantastic?

Fabrica de Povesti “TU FACI CARTILE!” va invita, parinti si copii intre 6 – 8 ani, sa cream impreuna istoria de familiei prin arta povestirii. In cadrul fabricii imbracam problemele in povesti, iar alaturi de copii, parinti vom retrai interactiv si amuzant zorii primelor experiente literare si vor avea ocazia ca prin intermediul lumii magice a cuvintelor sa-si redimensioneze relatia parentala, conturam noi nuante si aflam prin intermediul exercitiilor de imaginatie literara felul in care propriul copil intelege si simte lumea din jur.

Insasi Zana Metafora va veni in fabrica noastra si vom vedea uimiti cum, sub bagheta ei fermecata, orice problema se transforma in prilej de cunoastere, autocunoastere si de dezvoltare, construind pas cu pas continutul povestii.

Conceptul de echipa parinte/copil (parinti/copil/copii) va crea, dincolo de practica literara, o relatie constructiva in planul emotiilor si-al ideilor, vindecand neintelegeri si armonizand comunicarea. Acest tip de activitate este o ocazie minunata atat pentru parinti cat si pentru copii de a se percepe unii pe ceilalti dincolo de regulile si de tiparele comune de relationare si de a se bucura ca un intreg, ca o adevarata echipa, de nasterea si de realizarea unei idei, contribuind impreuna si impreuna construind traseul ei.

In cadrul fiecarui atelier, echipa parinte – copil isi va compune, urmarind tema data de coordonator, propria mini-opera literara si dupa ce va invarti bine povestea prin caruselul de idei o va prezenta, cat mai artistic si mai creativ, celorlalti participanti la atelier. Concursurile, ideile si provocarile se vor tine lant!

1. Atelierul ”Nu conteaza doar ce faci, ci si cum o faci!”

Povestea Vantului, a Ploii si a Soarelui

Abordeaza: comportament schimbator, urlete si galagie, harta si furie, rezistenta.

Dezvolta: bunatatea si amabilitatea.

Obiectivul: schimbarea purtarii printr-un plus de gentilete.

2. Atelierul “Cerceteaza tu insuti!”

Povestea Iepurasului

Abordeaza: frica, a-ti imagina ce e mai rau, evaluarea incorecta, lipsa simtului realitatii, a crede in tot ceea ce gandesti, a-i asculta pe ceilalti fara discriminare.

Dezvolta: invatam sa verificam realitatea faptelor, frica poate fi de ajutor si cand sa ne despartim de frica.

Obiective: testarea realitatii, cresterea personala prin invatare, gestionarea fricii.

Program Fabrica de povesti

Data ateliere: 10, 17 martie

Numar ateliere: 2

Frecventa: saptamanal

Ora incepere: 18:00

Durata: 2h – 2h30’ (in functie de activitatile din cadrul atelierului)

Grupa de varsta copii: 6 – 8 ani

Numar maxim de participanti (parinti + copii): 10

Trainer: Florentina Ionescu

Locatie: str. Calugareni nr 27 (zona Timpuri Noi – Mihai Bravu, aproximativ vis-a-vis de Universitatea Dimitrie Cantemir) sector 3, Bucuresti

Data limita inscrieri: 9 martie

Inscrieri aici!

Programul “Fabrica de povesti” este un concept realizat de Claudia Suhov & Florentina Ionescu pentru Boko.

“Toate visurile nostre pot deveni realitate daca avem curajul de a le urma.” Walt Disney

Copilului tau ii plac filmele? Te roaga sa il duci frecvent la mall sa vada cele mai noi aparitii? Ai vrea totusi sa ii arati si filmele copilariei tale? Ce zici daca va urcati in masina “timpului” si veniti la Cinemateca Junior, sa invatati si sa va distrati impreuna, sa fiti eroii propriului vostru film!

Cinemateca Junior este un program bilunar de cultura generala si de dezvoltare personala adresat familiei: copii, parinti si bunici.

Prin cinematografie, una dintre cele mai complexe si mai expresive forme de arta, dorim sa inlesnim copiilor calea catre cunoastere si autocunoastere, folosindu-ne de capacitatea lor extraordinara de a se transpune cu usurinta si cu intregul spectru de emotii intr-o poveste exprimata vizual.

Fiecare atelier se va folosi de mesaje video concentrate din tema filmului ales pentru a genera dezbateri si jocuri care permit aprofundarea si insusirea lor.

Parintii sau bunicii vor fi partenerii si co-echipierii copiilor in discutii si jocuri, provocarea acestui tip de atelier constand in gasirea unui limbaj comun constructiv si adaptat viziunilor diferite in abordarea aceleiasi teme, in functie de varsta, perceptie reciproca, experienta, valori proprii.

Prin programele Cinemateca Junior vrem sa petrecem timp de calitate alaturi de copiii nostri, prin activitati educativ-distractive. Astfel, vrem sa le transmitem valorile cu care am crescut, vrem sa ne traim propria poveste in aceste vremuri agitate.

Haideti sa le aratam copiilor nostri inconjurati de IPhone-uri si de IPad-uri care erau jocurile si activitatile care ne faceau pe noi zvapaiati si energici. Va invitam sa ne reamintim si dicutam impreuna cu cei mici filmele care ne-au impresionat in copilarie, pline de invataturi, aventuri si personaje pozitive, cele de care acum am uitat si pe care acum le inlocuim din pacate cu filme comerciale si violente.

Inscrierile pentru activitatile Cinematecii Junior se fac pentru cate 2 activitati deoarece exista continuitate intre activatile din cadrul atelierelor, echipele parinte-copil, vor primi o activitate pe care sa o realizeze in intervalul de 2 saptamani.

Program Cinemateca Junior

Grupa A (2 martie + 9 martie) – Grupa de varsta copii: 10-13 ani

1. Finding Nemo (In cautarea lui Nemo, 2003) este unul dintre cele mai populare filme de animatie din istoria Pixar.

Finding Nemo este pur si simplu o capodopera uluitoare! Un text excelent, tulburator, aventuros, imprevizibil, o poveste pe care atat copiii cat si parintii o vor trai cu sufletul la gura.

Vom construi si noi apoi o minunatie de atelier unde vom invata cum sa imblanzim teama si cum s-o transformam in curaj dandu-i motivatia potrivita, cum sa avem deschiderea in a-i primi si intelege pe cei din jur cu bune si cu rele, cum dragostea parinteasca este calauza cea mai de pret prin toate peripetiile vietii, cum prietenia poate inlatura obstacole si cum o buna echipa poate transforma orice pericol in prilej de autodezvoltare.

2. The Point (Oblio, 1971) este un adorabil film de animatie produs in regia lui Fred Wolf.

Intr-un regat dintr-o alta lume, toti locuitorii au capul tuguiat. Mai putin Oblio! El este singurul baietel din tinut ce s-a nascut cu un capsorul rotund.

Tema dezbaterii atelierului nostru? Diversitatea, dreptul de a fi diferit. Suntem pregatiti sa-i acceptam si sa-i intelegem pe cei care nu ne seamana? Cat de deschisi suntem la nou si cat de pregatiti suntem sa-l primim in viata noastra? Lectie despre frumusete, bunatate, prietenie.

Grupa B (16 martie + 23 martie) – Grupa de varsta copii: 11-13 ani

1. Charlie and the Chocolate Factory (Charlie si fabrica de ciocolata, 2005), ecranizare a romanului cu acelasi nume al lui Roald Dahl sub bagheta regizorala a mereu surprinzatorului Tim Burton, aduce spectatorului de toate varstele o poveste excentrica, magnetizanta si plina de mesaje cu miez.

Atelierul pe care-l descoperim in interiorul Fabricii de Ciocolata nu este unul oarecare! Willy Wonka si micutul Charlie ne vor deschide calea adevaratelor valori care leaga si construiesc relatiile dintr-o familie.

Vom invata respectul si deschiderea fata de o alta cultura, vom invata ca adevarata competitie incepe in primul rand cu sinele si este o calatorie fabuloasa inspre descoperirea a ceea ce suntem si credem cu adevarat.

2. E.T- The Extra-Terrestrial (E.T – Extraterestrul, 1982) o poveste fantastica in regia lui Steven Spielberg, cu o coloana sonora emotionanta, efecte speciale si secvente nemaivazute.

Ce ai face daca ai fi un mic extraterestru aflat la 3 milioane de ani lumina de casa?

Atelierul nostru ii provoaca pe cei mari alaturi de cei mici sa descopere impreuna limbajul comun care ii leaga pe eroii nostri. Vom invata apoi cum pe calea diferentelor putem simti impreuna si cum cu ajutorul sentimentelor pozitive si al disponibilitatii putem construi un “acasa” armonios.

Program Cinemateca Junior

Data ateliere: 2, 9, 16, 23, 30 martie

Numar ateliere: 2

Frecventa: saptamanal

Ora incepere: 18:00

Durata: 2h – 2h30’ (in functie de activitatile din cadrul atelierului)

Numar maxim de participanti (parinti + copii): 10

Trainer: Florentina Ionescu

Locatie: str. Calugareni nr 27 (zona Timpuri Noi – Mihai Bravu, aproximativ vis-a-vis de Universitatea Dimitrie Cantemir) sector 3, Bucuresti

Data limita inscrieri: 1 martie

Inscrieri aici!

Programul “Cinemateca Junior” este un concept realizat de Claudia Suhov & Florentina Ionescu pentru Boko.

luni, februarie 20

O dragoste numai a mea..... :)



O voi primi...
"noi" o scoatem la capat...

Eu si cersetorii

Luni. Zi libera pentru mine. Mi-e dor nebun de stat eu cu mine. Ma trezesc tarziu si mi-e asa bine. Ma intind si visez cu ochii deschisi. E soare si e cald afara.Turturii lungi, fiorosi, se topesc pic cu pic. Plang de ciuda ca pleaca din locuri dragi, ca nu vor mai vedea oameni pana in iarna viitoare.

Formez numere. Primesc telefoane. Zambete. Tristete. Vesti bune. Vesti triste.

Pornesc spre manastirea Radu Voda. Ma rog cum ma pricep.... La poarta bisericii, un pusti de vreo 4-5 ani,imi cere bani. Nu-l privesc, deoarece nu i-as rezista. Nu am bani in aceasta perioada, si am destule datorii si cheltuieli. Pustiul nu s elasa.
-Domnita, nu vreau bani. Va rog, ascultati-ma.
Inima mi se face tandari, se topeste ca inghetata in fata soarelui jucaus.
Cei mai frumosi ochi verzi vazuti vreodata - si mie nu prea imi plac ochii verzi - ma fixeaza.
- Nu vreau bani.
-Bine, raspund, dar totul se rezuma la bani.
-As vrea, daca aveti pe acasa, niste hainute. Si... as mai vrea niste cizme lungi si negre.
-Bine, am sa caut si am sa iti aduc.
-Daca puteti, va rog, imi aduceti si niste jucarele?! Eu nu prea am.
Aici, m-a atins. Bucuria si dorinta jocului, a magiei copilariei.... m-a determinat sa decid.
-Iti voi aduce.
-CAnd? intreaba cu privirea atintita asupra mea.
-Maine, promit.
- Unde ne intalnim?este intrebarea pustiului.
Apare si o fata la vreo 17 ani.
-Este fratele meu. Chiar veniti maine? Multi ne promit, dar nu se mai intorc. Va las un numar de telefon sa ne sunati cand veniti.
Off... bani de telefon au.... imi zic...poate gandesc gresit si judec. Nu stiu....
Adesea sunt trista ca nu am copiii mei, si atatia oameni au copii si nu le acorda atentie si nu le asigura un trai decent, si fac copii in nestire. In fine, mi-am promis ca nu ii mai reprosez asta lui Dumnezeu....
Voi face un pachet cu ce gasesc si ii voi duce acelui baietel, care a stiut sa isi negocieze atat de frumos dorintele.

Visele se implinesc. Zambesc cand imi amintesc ce frumos vorbea baietelul intalnit azi. Avea un timbru atat de melodios... :)

Provocare scriitoriceasca III

O noua provocare va asteapta.

Aveti de completat versurile unei poezii. De aceasta data, postati la rubrica comentarii scrierea dvs.
Termen 2 martie 2012, orele 22.30.

Poezia aleasa apartine lui Spiridon Popescu, volumul "Eseu despre glorie", editura Alcor.

Mi se facuse propunerea

Mi se facuse propunerea sa...........
insa copacii........
incat m-am temut ca............
n-o sa-mi................ niciodata.

Astazi ......
ca n-am ascultat..........
si m-am nascut.....
fiindca iarba a devenit atat de ...............
incat ......
ca boturile ............ negri
ii sunt.......
decat ..........


Premiul (care se va alege pe baza voturilor; cea mai votata varianta, va fi desemnata castigatoare) consta intr-o carte de poezii. :) Mult succes. Inspiratie.

Petrecere cu film si gatit

Vineri am primit un mail de la o prietena psiholog, o femeie micuta, dar energica precum un titirez. M-a ajutat sa trec peste momente grele. Mi-a folosit povestile ca material didactic la gradinita unde preda sau in tratamentele pentru copiii consiliati.

Asadar, in mailul cu pricina, ma invita la o petrecere tematica (e maesta in asa ceva): sushi si film corean.

Citesc in cancelarie.... colegii incep sa ma "invidieze" pentru sansele mele de socializare. Cuvantul "socializare" imi aminteste de prietenul meu care munceste de acasa si simte nevoia de a intalni oameni, de a schimba modul de viata. Il sun si il intreb daca doreste sa ma insoteasca (sincer eu sunt destul de obosita si as prefera sa stau si sa dooooorm, mai ales ca sambata "servesc" olimpiada de matematica).
"Da, merg, bineinteles", raspunde fara a sta pe ganduri.
Perfect.

Ajungem la destinatie.
"sa gatinm asadar!" spune gazda.
"sa gatim?" ihmm... nu e punctul meu forte si sincer, nici nu-mi place.

Fara comentarii, nu ma pot face de ras... ma voi descurca intr-un fel sau altul. asadar, gatesc papanasi. suuper. fiecare invitat a facut ceva. masa a fost gata: sushi, papanasi, salata de fructe cu miere si scortisoara.

Prietenul imi spune: "Ti-au iesit buni papanasii. eu chiar ma intreb cum de nu pune un barbat mana pe tine. " hahaha. ma ating timid barbatii si fug mancand pamantul, de teama ca nu pot tine pasul cu mine, ca le voi cere sa iesim prea des din casa si vor pierde meciul de la Tv (nu au habar ca le pot oferi chiar bilet la meci pe stadion daca stiu sa ma iubeasca - asta invat si eu de la elevii mei). Ma amuza ca, ajunsi pe teren sigur, la distanta foarte mare de mine, ma cauta din cand in cand cate unul. Intr-o perioda eram revoltata cand se intampla asta. Si voiam sa ma lase in pace. Acum, zambesc si ii iubesc asa cum sunt, de la departare, pentru lucrurile bune pe care le-am invatat de la fiecare, pentru ceea ce imi ofera, pentru ca apar din cand in cand si ma motiveaza intr-un fel sau altul sa devin mai buna, mai puternica, sa imi implinesc alte vise....

Filmul vizonat a fost "HUGO" de Martin Scorsese cu Ben Kingsley si Jude Low. Este vorba despre implinirea viselor, despre importanta lecturii si a povestilor in educatia copiilor, despre aparitia cinematografiei create de George Milies, dupa fratii Lumiere. SUPERB filmul! Am zambit fascinata de aparitia turnului Eiffel in peisajul filmului, plus muzica frantuzeasca de fundal.... [ ma surprind in mod placut: eu nu sunt o cinefila; dar de la inceputul anului, am urmarit saptamanl 2-3 filme]. {cresc cultural... si asta ma bucura enorm. lucrez si la capitolul muzica. spun asta nu cu mandrie, ci cu dorinta de a intalni oameni care sa ma educe in aceste domenii. anunt cu interes, ca vreau sa invat despre pictura}. Filmul mi-a conturat doua idei de povesti.

O saptamana minunata sa aveti.


duminică, februarie 19

La Paris, birjar


Credeam ca imi trecuse "nebunia" cu dorinta arzatoare d ea ajunge la Paris. Se pare ca nu. Ca orice foc care nu este stins complet, el mocneste, si la prima rafala de vant se reaprinde.

Citeam "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric Emmanuel Schmitt (intr-adevar minunata, de devorat si de invatat)... am descoperit ca este francez, doctor in filozofie. Apoi, am primit pe mail un articol despre un francez de 27 de ani, student la sociologie in Strasbourg, care caltoreste pe bicicleta. Pe 9 februarie a ajuns si in Romania. I-am scris un mail. Culmea, mi-a si raspuns. I-am multumit apoi si i-am cerut scuze ca l-am deranjat cu problemele mele, de fapt am cerut informatii despre editurile din Franta. Mi-a raspuns din nou, spunand ca regreta ca nu cunoaste pe cineva care ma poate ajuta, dar in niciun caz nu este nevoie sa imi cer scuze.

Stiu ca voi reusi si voi reusi singura, pe mintea mea, prin eforturile mele. Zambesc... amintindu-mi de prietenul care locuieste de 19 ani la Paris, care imi luase manuscrisul spunand ca ma ajuta el sa public acolo. Hahahahaha.... stiam ca il va arunca la primul cos de gunoi, din Romania... nici macar la Otopeni nu va ajunge manuscrisul meu. Ma amuza si acum monologul lui: " Te ajut. Voi scrie pe CV-ul tau la persoana de contact numele meu. va fi bine!" (daaaaaaaaaaaa... si marmota invelea de zor minciunile in staniol si plangea cu lacrimi d ecrocodil de cat de penibil era acest barbat, cu o varsta considerabila, in fata tinerei frumoase, care il privea zambind, gandindu-se: "cat mai minte omul asta? are o norma intreaga? "). Ce om! Acum, sunt linistita. S-a logodit. A postat fericirea pe facebook... care pare a fi cartea intima a mapamondului.

Mi-am amintit de cursurile de limba franceza din toamna. Mi-am amintit ca pot... mi-am amintit ca imi DORESC... mi-am amintit ca sunt tanara si inteligenta. Mi-am amintit ca viata este frumoasa si merita traita din plin. E greu uneori sa imi pastrez gradul de optimism, dar nu imposibil. Mi-am amintit ca silueta ma ajuta sa fiu pentru cateva luni, chiar ani, fotomodel la Paris. Mi-am amintit ca pana si bancomatele imi afiseaza totul in franceza. Semnele sunt de partea mea...

Je m'apelle Claudine. Je suis ecrivain pour les enfants. Merci beaucoup pour tout...

Recenzia cartii mele "Tolba cu povesti" - se poate comanda :) pe mail


http://www.bookiseala.ro/claudia-groza-tolba-cu-povesti/70906.html

Copiiii caută în orice lucru o magie. Atunci părinţii fie le oferă jucării, fie le citesc poveşti. Majoritatea le cunoaştem, le ştim deja învăţămintele. Dar vine o vreme când oamenii trebuie să se schimbe, să ofere ceva nou.Nu mai e la modă “Fetiţa cu cibrituri.” Lumea se reintepretează. Unei astfel de piese sociale, Claudia Groza îi vine în ajutor. Tolba cu poveşti este un dar neaşteptat din partea unui povestitor cu har. Cartea începe o poveste despre boabele de mazăre. Băiatul Vlad, un altfel de Neghiniţă a lui Delavrancea, plecat la însămânţat cu bunicul lui, descoperă că nu toate boabele sunt la fel şi că doar cele sănătoase pot da rod. Astfel, juvenilul cultivator a luat “bobul mic, firav şi timid” şi l-a sădit aproape de cămăruţa lui, a avut o cucernică dragoste faţă de mica lui plantă care după ce a crescut i-a vorbit. Sigur că literatura pentru copiii e plină de prinţese, zmei, vrăjitoare şi băieţi de curte. Autoarea vine şi completează panoplia cunoscută cu aventurile prinţesei “Zori e zi,” răpită de Zmeul solzos şi dusă în împărăţa sa. Niciun trimis al Regelui nu a putut trece obstacolele puse în cale, doar tânărul servitor, împărţind bunătate, a răzbit şi a reuşit să rupă vraja în care căzuse Zmeul şi să elibereze frumoasa fată. Aşa cum era înţelegerea, uitasem să o spun, salvatorului i se cuvine mâna fetei. Nu ni se spune decât că nunta a durat trei zile şi trei nopţi. Pentru că micuţii trebuie să înveţe şi părţile anatomice şi funcţionale ale corpului, Claudia Groza a reuşit prin “Piticul şi puful de păpădie” o frumoasă compoziţie stilistică şi epică. Povestea cu revolta dulciurilor din supermarket e savuroasă. Toate istorisirile sunt pline de învăţăminte, uşor scrise şi pline de pilde despre binele care face minuni. Mocăilă, Troncănilă şi viţelul Fedor din Ferma animalelor sunt personaje memorabile. Cuvintele puţine exprimă stări. Cartea nu abundă în descrieri largi. Economicos, povestea curge. Poate doar explicaţiile de la sfârşitul fiecăreia sunt redundante.
Claudia Groza pare o femeie distinsă care nu a uitat vechea şcoală a manierelor elegante. Altfel nu-mi explic recursul la morală al povestirii cu oraşul în care s-au pierdut personajele magice TE ROG şi MULŢUMESC. Subscriu la greaua pierdere.



Concurs de Dragobete ,,Cărţile de dragoste ale cititorilor,,

Blogul Ganduri pentru fiecare zi, organizeaza concurs de DRAGOBETE - ziua iubirii la romani - iar premiul consta in trei carti oferite d elibraria online LIBRIS.

Ce trebuie sa faceti? Este foarte simplu. Sa scrieti un comentariu la postare.



Gingaşia impreuna cu Libris lansează concursul de premiere a Celui mai iubaret cititor al blogului.
Și pentru că avem un prilej în plus de a sărbători iubirea vă provocăm cu un concurs. Scrieți-ne într-un comentariu la acest articol despre cea mai frumoasă carte de dragoste pe care ați citit-o sau asteptam o fotografie pe adresa gingasia@yahoo.com care vorbeste despre iubire!
Caştigatorul / caştigatoarea concursului va primi un premiu de trei carti de la LIBRARIA ELECTRONICA LIBRIS. Concursul se incheie pe 24 februarie 2012, ora 0:00, iar rezultatul va fi anunţat pe 25 februarie 2012.
Vă doresc succes!
Cei care au bloguri pot prelua acest CONCURS dacă le face plăcere!:)

sâmbătă, februarie 18

Oboseli

este ora care este... 1.20 dimineata. Nu stiu ce caut pe aici... mai citesc.. imi retraiesc bucurii si tristeti.. ma amuz de unele intamplari....insa, stiu ca laora 9 voi fi la supravegheat la olimpiada. Am renuntat cu greu la cursul meu de scriere si teatru, pentru a fi de folos educatiei. Si profesorii nu lucreaza? Au prea mult timp liber?

priveam in cancelarie azi la colegii mei... colegi tineri... si suntem obositi... si vemea si vremurile ne darama. dirigintii sunt asaltati cu fel si fel de situatii. tabele cu adresele d email ale parintilor. unoeri mi se pare de prost gust tot sistemul asta de circ. un parinte este chemat la scoala telefonic. niciunul nu sta sa isi verifice mailul. da-o incolo de treaba!

ma "amuza" faptul ca imi "educ" si colegii. ba culmea! chiar colegii de romana imi cauta compania si ma intreaba ce mai citesc! imi cer carti cu imprumut. o colega imi spune ca ar fi bine sa fac o reconversie si sa predau romana. si eu as vrea, de s-ar putea. a fost visul meu! profesor de limba si literatura romana. :) cu toate ca, si cu biologia am succes.

azi, am facut niste jocuri lingvistice cu ei. anagrame.... :))
"doamna, suntem la romana?"
"Nu, dar e distractiv".
si uitati asa..am ajuns noi de la EXCRETIE la ERECTIE... in anagramele noastre in care ne-am ratacit printre litere.... :))

un weekend minunat va doresc... cu lecturi... prieteni si oameni dragi alaturi.... teatru... filme... :)

Povesti... copii mici si mari....


haideti sa deschidem cufarul...

Săptămâna aceasta găsim în Cufărul cu poveşti întâmplarea lui Gând cel Bun strănutat de micuţul Simon într-o lume nouă, necunoscută. Deşi se spune despre gânduri că pot zbura, nu este uşor pentru personajul nostru să înveţe cum să se descurce într-un spaţiu al gândurilor pierdute, în memoria de elefant a unui om care poate reţine tot ce i se spune, tot ce aude sau citeşte, într-o parcare unde au loc doar cei cu maşină.

Gând cel Bun zbura acum ca o frunză-n vânt, pe deasupra oraşului, a ţării, lumii, agăţându-se la întâmplare de vorbe, zgomote, strigăte, melodii, alarme de maşini... Era fantastic! Deşi ştia să dea nume la tot ce întâlnea -oameni, copaci, coşuri de gunoi, câini, maşini, magazine, râuri- era un univers pe care îl cunoscuse doar prin ochii lui Simon şi pe care acum era liber să-l exploateze după bunul plac.

Copiii şi părinţii se vor putea întâlni sâmbătă cu Laura Grunberg, autoarea volumului Poveste cu un gând strănutat

vineri, februarie 17

Vis - de Vavaly

Traiesc clipa
Poate e ultima!
Visele noptii
Ma rascolesc peste zi.
Incerc sa-mi urmez drumul
Nu caut marire
Glorie
Sau averi.
Un pas, un cuvant
Un zambet al copilului meu
Devin vise implinite.
Imi spun:
S-a mai implinit un vis.
Mergem mana in mana
Toti trei
Pe calea ce ni se asterne in fata.
Un an
Mai multi,
Cati vor fi
Ai nostri vor fi
Si iubindu-ne-i vom tari!

De cand ne nastem avem vise. Cu cat suntem mai mici cu atat avem vise mai mai mari. Copiii viseaza sa devina astronauti, sa ajunga pe Marte, sa schimbe lumea. In universul lor e posibil orice. Maturitatea ne aduce in fata alte vise, vise banale sau puternice. Ne dorim sanatate, bani, libertate, independenta. Dar noi suntem stapanii propriei noastre vieti. A visa e un verb ce se invata de mic. Eu nu prea am "visat" la ce va fi, nu mi-am dat o directie si un sens vietii, nu mi-am propus tinte fantastice.
Invat sa visez maret abia acum, invat cu fiecare zi ce trece sa imi schimb visele in realitate. Impreuna vom reusi!"

Ultima zi in care puteti scrie "Care este visul tau azi?"

va astept la provocarea literara....

textul va fi trimis pana la orele 22.30, la adresa claudia_groza@yahoo.com.

premiul consta intr-un material despre implinirea viselor, pe care eu l-am primit, experimentat la un curs de dezvoltare personala.

inspiratie... curaj... voie buna... zambete... o zi magica tuturor.

“Unele din cele mai minunate vise care au devenit vreodată realitate nu au fost nicidecum vise, ci standarde ce pur şi simplu nu au fost compromise.”

Mike Dooley

joi, februarie 16

DOR DE TATA -autor necunoscut


Cind sunt copii nostri mici
Noi pentru ei suntem TATICI
Ce gingas e, si suna bine
TATICULE, mi-e dor de tine
Dar anii trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA
Dar si asa tot suna bine
TATA, ...imi este dor de tine
Dar cresc, nu le mai esti pe plac
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol
BABACULE, ...mai da-mi un pol
Dar viata e un foc de paie
Si vrei nu vrei, ajungi TATAIE
Iar vorba ta, in ras e luata
TATAIE,... ia mai las-o balta...
Si-n anii care-ti mai raman
Te vor numii doar AL BATRAN
Si vorba lor te nauceste
BATRANE,... ce-ti mai trebuieste ?
Copile, tu sa ai stiinta
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie
Eu am rabdat, si ti-am dat tie
Dar fa-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Sa-mi zici ca in copilarie
TATICULE, mi-e dor de tine....
(Frumos!!!...Nu stiu autorul...)








Tehnologia de maine... SUPERB :)

http://www.youtube.com/watch_popup?v=6Cf7IL_eZ38&vq=medium

miercuri, februarie 15

Lecturi ce ma tin treaza....


Citesc cu patima si lacrimi "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric-Emmanuel Schmitt.

Povesti de iubire... povesti de viata... cu boli, fericire, depresii, optimism si depresii...

Toate aceste povesti ma tin treaza pana spre dimineata. Culmea ca ma trezesc in forma... problema este ca sunt blocata in timp. Am inceput s afac accese de panica din cauza faptului ca nu-mi ajunge timpul pentru scoala: de corectat teste, de facut teste, de pregatit lectii. Unoeri stiu ca ma descurc asa... alteori imi parerau ca nu fac mai mult pentru elevii mei, insa sunt sigura ca e ok... ca voi gasi timp pentru toate. Nu moare nimeni daca le duc testele saptamana viitoare, nu? Am muncit si in weekend - gratis - asa ca acum, am nevoie de recreere.

Dragostea este cheia... chiar si cea pentru meserie daca alta mai umana nu se intrevede la orizont.

Le spuneam elevilor ca urmatorul test va fi foarte greu... (ma supara cand copiaza toate prostiile unul de la altul).... iar ei, cu o privire inocenta, ma intreaba:
- nu va suntem deloc dragi?
- hei, asta nu conteaza, nu acesta este rolul meu aici.

Salveaza Vieti si Oscar (citate din cartea lui Eric Emmanuel Schmitt)



Nimeni nu poate trăi fără suferinţă, Oscar. Nici Dumnezeu şi nici tu. Nici părinţii tăi şi nici eu.

Numai că vezi tu, Oscar, majoritatea oamenilor sunt complet lipsiţi de curiozitate. Ei se agaţă cu înverşunare de ceea ce au ca păduchele de urechea chelului.

Pe bune, e uşor să faci copiii, dar trebuie să mai ai şi timpul necesar ca să-i creşti!

Aşa, dragă Dumnezeu. Nu prea ştiu ce să-ţi cer în încheiere, căci azi am avut o zi bună. A, ba da! Fă ca mâine operaţia lui Peggy Blue să decurgă bine. Nu ca a mea, ştii tu ce vreau să zic.

Te pup. Pe mâine,

Oscar

P.S. Operaţiile nefiind de-ale spiritului, poate că nu le ai în magazin. Dar fă măcar ca Peggy Blue să accepte rezultatul, oricare ar fi el. Contez pe tine!

Cum se face, Tanti Roz, că Dumnezeul ăsta al dumitale îngăduie să existe pe lume fiinţe ca Peggy şi ca mine?

Noroc că existaţi, Oscar, băiatule, lumea n-ar fi la fel de frumoasă fără voi.

Nu. Nu mă înţelegi. De ce lasă el să existe boală şi bolnavi? Din două una: ori e rău, ori nu prea e cine ştie ce de capul lui.

Oscar, boala este un fapt, ca şi moartea, nu o pedeapsă.

Se vede că dumneata nu eşti bolnavă!

De unde ştii tu că nu sunt, băiete?

Asta mi-a închis pliscul. Nu mă gândisem vreodată că Tanti Roz, care-i întotdeauna săritoare şi atentă cu cei din jur, ar putea avea şi ea problemele ei.

Îmi dau seama încheind această scrisoare că am avut o zi bună astăzi. O zi de familie. Am înfiat-o pe Tanti Roz, m-am înţeles bine cu socrii şi mi-am regăsit soţia bine sănătoasă, chiar dacă pe la orele unsprezece ar urma să devină roz.

Pe mâine. Te pup,

Oscar

P.S. Nici o dorinţă pe ziua de azi. Mai răsufli şi tu niţel.

Ne-am pus amândoi pe plâns când a zis ea asta, dar era un plâns foarte plăcut. Trebuie să spun că viaţa în cuplu mi se pare deosebit de agreabilă. Mai ales după cincizeci de ani când ai trecut prin tot felul de încercări.

Sunt convins că Tanti Roz a învăţat să şofeze cu vreun amic cascador; n-are treabă nici cu stopurile, nici cu trotuarele, nici cu giratoriile, astfel încât uneori maşina se ridică de la sol.

Boala face parte din mine. De ce trebuie să se poarte altfel numai fiindcă sunt bolnav? Nu ştiu să iubească decât un Oscar sănătos?

Dar la amărăciunea lor nu te gândeşti? Tu ai priceput din vreme că ai să mori pentru că eşti un băiat deosebit de isteţ, Oscar. Numai că ceea ce ţi-a scăpat din vedere e faptul că toată lumea moare. Părinţii tăi de asemenea, într-o zi. Şi eu la fel.

Da, numai că eu, înaintea tuturor.

Tu înaintea tuturor. Dar oare asta îţi dă toate drepturile? Chiar şi pe acela de a nu te gândi la ceilalţi?

Chestie de antrenament, Oscar, băiete, a zis Tanti Roz, cu cât încasezi mai mulţi pumni, cu-atât poţi încasa mai mulţi. Totul e să-ţi păstrezi nădejdea.

P.S. A, era să uit dorinţa: fă ca părinţii mei să fie întotdeauna ca astă-seară. Şi eu la fel. Am avut un Crăciun prima-ntâi, mai ales cu Mefista şi Ioana d’Arc. Nu-mi purta pică pentru slujbă, m-a furat somnul.

Eu nu m-am uitat decât după cuvintele care mă interesează: „Viaţă“, „Moarte“, „Credinţă“, „Dumnezeu“. Şi închipuie-ţi, n-ai să mă crezi poate, dar nu erau acolo! Fireşte, dac-ar fi s-o luăm aşa, e o dovadă că nici viaţa, nici moartea, nici credinţa şi nici tu nu sunteţi nişte boli.

Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.

Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie?

Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie.

După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.

Mi-am dat imediat seama că veniseşi. Şi că-mi dezvăluiai secretul, marele tău secret: priveşte lumea în fiecare zi ca şi cum ai vedea-o pentru întâia oară.

Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş.

Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi. La cei o sută de ani ai mei pot spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist.

Cred că te-ar interesa să ştii ce scria pe ea: „Numai Dumnezeu are voie să mă trezească“.